Avem nevoie să ne remodelăm valorile și viața pentru a salva planeta de la distrugere

climate change

Vă mai amintiți de urșii aceia polari care au străbătut aproximativ 500 km distanță și care au fost surprinși pe camerele de filmat în timp ce se plimbau înfometați prin suburbiile orașului Norilsk din Rusia?

V-ați întrebat ce făceau atât de departe de habitatul lor natural? 

Este simplu, căutau mâncare. 

Pentru că, din locul de unde veneau ei, nu mai era.

De ce nu mai aveau mâncare?

Pentru că încălzire globală. Fix aia pe care majoritatea dintre noi o considerăm un fake sau un curent inventat de hipioți cu scopul de ieși în evidență ca marii salvatori ai planetei.

Însă de data asta nu mai este fake.

Pe măsură ce schimbările climatice prezintă un viitor din ce în ce mai incert, urșii polari rămân fără hrană și se confruntă cu o luptă tot mai acerbă pentru a supraviețui.

Cum adică au rămas fără hrană?

Păi, de regulă ei vânează și se hrănesc cu foci.

Și care e legătura urs polar – focă – încălzire globală?

Pentru a respira, focile își fac de la zece până la cincisprezece găuri în gheață, folosindu-se de ghearele lor ascuțite. Ele își mențin găurile de respirație deschise toată iarna, chiar și atunci când gheața atinge până la 2 metri grosime.

Ca să respire, ele ies la suprafață timp de aproximativ cinci până la cincisprezece minute folosindu-se de aceste găuri sau de buzunarele de aer formate pe sub gheață, atunci când sunt disponibile.

Urșii polari atacă în momentul când focile ies să respire pe la aceste deschideri.

Ei se folosesc de mirosul lor puternic dezvoltat și așteaptă ca focile să iasă la suprafață. Această așteptare a focilor, să iasă la suprafață, poate dura câteodată ore sau chiar zile, timp în care urșii stau nemâncați.

Deoarece emisiile de gaze cu efect de seră încălzesc globul și provoacă topirea gheții la nivelul oceanului Arctic, focile nu prea mai au unde să își facă găuri pentru respirat iar urșii polari sunt forțați să își mute eforturile de a căuta hrană în altă parte, pe uscat.

Acum, imaginați-vă înfometați, așteptând în fața supermarketului închis și care nici că se grăbește să deschidă prea curând.

Mai mult, un paznic vine și vă spune că, de fapt el nu va mai deschide în următoarele zile, pentru că nu mai e mâncare la raft. 

Ce faceți?

Eu, personal, aș proceda ca urșii polari. M-aș duce, înfometat, să caut în altă parte. 

Doar că, pentru ei nu este atât de ușor.

Urșii nu au mașini sau mijloace de transport în comun iar toată distanța, care uneori poate depăși sute de kilometri, ca în exemplul de mai sus, trebuie parcursă suferind de foame și implicit de frig.

De ce să le fie frig dacă sunt ursi polari? 

Păi nu mai sunt calorii, acele unități energetice pe care ei trebuie  să le ardă pentru a-și încălzi corpul. 

Și ajungem iarăși la mâncare. Nevoia lor de hrană bogată în calorii amplifică disperarea căutării hranei, întrucât un astfel de urs polar arde aproximativ 12.325 de calorii pe zi.

Să nu mă înțelegeți greșit. În acest articol nu este vorba doar despre urși polari, ci despre întreaga planetă.

Ursii polari reprezintă doar un singur exemplu din miliardele de specii aflate în pericol la momentul actual.

Ghiciți cine se mai află pe această planetă!

Păi, cam toate speciile de animale și de plante împreună cu noi, vârful lanțului trofic, inteligența supremă și singurii responsabili de această catastrofă globală. 

Nu cred să fie vreun om pe tot pământul ăsta care să nu fi utilizat vreodată ceva ambalat în plastic.

Nu plasticul în sine este amenințarea, ci întregul procedeu de fabricație, de la utilajele implicate în acest proces și până la energia necesară prelucrării acestuia. Utilaje care necesită procedee de fabricație și energie care sunt obținute prin arderea de combustibil fosil.

Ce vreau să sugerez aici este, de fapt, că avem nevoie de o schimbare rapidă în gândire și în modul de a acționa.

Rapid nu pentru că motivație, ci pentru că murim. Și noi și urșii și focile, laolaltă cu întreaga planetă.

Avem nevoie să ne remodelăm valorile și viața pentru a ne salva planeta de la distrugere.

În următoarea perioadă, este extrem de dificil să vedem o cale sigură și care să nu implice o reorientare drastică a priorităților globale, începând de la viața sălbatică și până la schimbarea obiceiurilor de consum.

În deceniile viitoare va trebui să ne regândim agricultura, obiceiurile noastre de consum și prioritățile pe termen scurt și lung.

Nu ne va fi ușor. Însă și de data aceasta cheia prevenirii catastrofei climatice se află tot la noi.

 Suntem singurii în măsură să facem acest lucru, înainte ca planeta să își ceară drepturile și să ne arate consecințele lăcomiei și nepăsării rasei umane.

Ne putem îmbunătăți, de exemplu, calitatea aerului alegând să trecem la mașinile electrice, atunci când avem această posibilitate.

Unii oameni au început deja să adopte un nou comportament alimentar, mai prietenos cu mediul. Unindu-ne pentru această schimbare, valorile noastre umane vor avea șanse tot mai mari de izbândă în fața ideologiei de consum.

Nu trebuie să fie un război.

Încălzirea globală nu este un război și diferă de acesta pentru că nu are un sfârșit. În cel mai rău caz, sfârșitul va fi al nostru.

Există totuși un inamic, iar acest inamic constă în industria extrem de puternică a combustibililor fosili precum și a politicienilor și oamenilor de afaceri lacomi care sprijină acest lucru și care împing tot mai mult societatea către obiceiuri nesănătoase de consum.

Ceea ce trebuie să facem este să ne reorientăm politicile și să începem să recunoaștem limitele planetei noastre. Activistul american pe probleme de mediu, Emily Johnston, a declarat într-un moment de disperare că „primul lucru pe care trebuie să-l facem pentru a contribui la stabilizarea climei este schimbarea radicală a agriculturii și reîmpădurirea planetei. Viața sălbatică este o prioritate care ne preocupă pe toți, dincolo de luptele care se dau în noi înșine”.

Ne putem salva planeta și, implicit, pe noi înșine începând cu lucruri mici dar care au puterea să genereze efecte uriașe.

Putem planta copaci.

În România, a început de puțin timp campania “Românii PLANTEAZĂ: O PĂDURE CÂT O ȚARĂ! “ la care puteți participa printr-o simplă completare a formularului de mai jos:

http://www.mmediu.ro/categorie/formular/271

Ne putem reîmpăduri locul în care trăim și respirăm.

Și nici nu costă mare lucru.

Aproximativ două ore de mișcare și în jur de 612 calorii pierdute pentru plantarea a cinci copaci.

Cu cât mai mulți copaci cu atât mai repede și mai bine.

Haideți să ne alăturăm eforturilor comune ale tuturor oamenilor care au simțit și simt că pot face diferența în salvarea planetei, indiferent de rasă, religie sau clasă socială. 

Ne pierdem animalele, ne pierdem gheața și implicit planeta.

Author: Gabi Enache

1 thought on “Avem nevoie să ne remodelăm valorile și viața pentru a salva planeta de la distrugere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *