Cum iau naștere emoțiile în creier?

Cea mai falsă presupunere pe care o putem avea despre creier este că putem să ne controlăm emoțiile prin gândire rațională.

În viziunea simplistă și „modernă”, emoțiile sunt văzute ca pe o bestie interioară ce trebuie îmblânzită prin cogniție sau intelect.

Această idee, totuși, este înrădăcinată într-o viziune falsă cu privire la modul în care a evoluat creierul.

Multe cărți de dezvoltare personală promovează acest model.

Cărțile și articolele despre inteligență emoțională susțin modelul unui creier format din trei părți.

Prima parte constă într-un nucleu interior, situat la baza creierului, pe care l-am moștenit de la reptile.

Apoi un al doilea strat, denumit și „creierul emoțional” (sau limbic), despre care se spune că l-am moștenit de la mamifere, înconjoară acest prim nucleu „reptilian”.

Iar toate aceste două straturi sunt învelite și controlate de cel de-al treilea strat, considerat ca fiind zona logicii și a rațiunii, neocortexul, despre care se spune că ar aparține doar nouă, oamenilor.

Această vedere a arhitecturii creierului formată din trei straturi, numită și creier triun, a fost popularizată pentru prima dată în anii 1950, dar nu are nicio bază în realitate.

Creierul nostru nu a evoluat în straturi.

Creierele sunt precum corporațiile – se reorganizează pe măsură ce cresc în dimensiune și acumulează informații și funcții speciale noi.

Diferența dintre creierul tău și, să zicem, un creier de cimpanzeu sau de maimuță nu are nimic de-a face cu dimensiunile sau stratificarea. Este vorba doar despre legăturile microscopice (sinapse) pe care le realizează neuronii între ei.

Decenii de cercetări în neuroștiință arată acum că nicio parte a creierului tău nu este dedicată exclusiv gândurilor sau emoțiilor.

Gândurile și emoțiile sunt produse de întregul tău creier, nu doar de anumite părți specifice ale acestuia, proces numit degenerare.

Mai mult, nu există expresii sau emoții universale.

Emoțiile sunt construite din interacțiunile sociale, nu moștenite pe linie genetică.

Fiecare dintre noi ne creăm și afișăm propria expresie și ipostază emoțională de furie, bucurie, frică, dezgust etc, așa cum am învățat-o în copilărie, de la cei de lângă noi.

De exemplu, unii oameni zâmbesc atunci când sunt fericiți în timp ce alții zâmbesc când sunt triști pentru a-și ascunde suferința.

Așadar, emoțiile nu sunt rezultatul activității anumitor zone cerebrale.

Miliarde de neuroni lucrează împreună, în fiecare clipă, pentru a produce senzația unică pe care o resimțim majoritatea dintre noi atunci când mâncăm o clătită caldă cu fineti.

Author: Gabriel Enache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.