Nu sunt un scriitor profesionist.
Însă, de fiecare dată când vreau să scriu un articol, mă cuprinde o ușoară stare de anxietate și de panică.
Îmi petrec ore-n șir scufundat în emoții și idei, simțindu-le cum fug de mine, ascunzându-se parcă în interiorul minții de unde refuză să fie lăsate afară.
Apoi mă cuprinde un soi de nesiguranță, dacă ceea ce urmează să scriu va fi sau nu apreciat sau de însemnătate pentru voi.
Dacă voi reuși să vă cuceresc sau dacă voi eșua epic, rușinat că poate, n-o să mai pot scrie niciodată.
Fiecare articol începe să mi se pară o sarcină uriașă.
Fiecare rând ia naștere dintr-o incertitudine căreia vreau să-i ofer un sens.
Fiecare pagină reprezintă pentru mine o nouă aventură care mă duce pe un teritoriu total neexplorat.
Mă contrazic, mă descurajez, mă frustrez, vreau să renunț, apoi mă așez din nou pe scaun și mă forțez să încep.
Și cumva, la scurt timp după aceea, scrisul nu mai pare o sarcină atât de descurajantă. Pe măsură ce mă cufund în text, mă umple de energie și entuziasm, devenind o activitate eliberatoare și plăcută.
De ce se întâmplă asta?
În cazul meu, cred că are legătură cu „tulburarea de anxietate socială” cu care m-am tot “luptat” până acum.
Iar scrisul, pentru mine, a reprezentat mereu o activitate intimă și eliberatoare. O modalitate de a mă simți întreg, de a-mi conecta emoțiile cu corpul, în liniște și siguranță.
Cu toate acestea, de fiecare dată când un articol este publicat, acesta devine public.
Cititorii pot oferi feedback prin aprecieri și, desigur, critici.
În esență, a scrie înseamnă a-ți expune gândurile și trăirile personale în public.
Bineînțeles, asta dacă intenționați ca scrisul dumneavoastră să ajungă pe un blog sau pe o pagină de socializare.
Și necesită, înainte de toate, deschidere, asumarea vulnerabilității și foarte mult curaj.
Iar tulburarea de anxietate socială este caracterizată, în cea mai mare parte, de acest tip de disconfort.
Acela de a te simți judecat, nesigur, expus și vulnerabil în mediile sociale.
Cum ne vindecă scrisul de anxietate?
În primul rând, când scriem, creativitatea, procesul de învățare și de conectare la propriul sine creează un răspuns emoțional pozitiv în creier.
Pe măsură ce avansăm în rânduri, ne simțim din ce în ce mai bine, iar acest lucru duce la eliberarea fricii de a scrie.
Mai departe, împărtășirea acestor informații cu alții, mai ales dacă primim feedback pozitiv, crește eliberarea de dopamină, un neurotransmițător care joacă un rol foarte important în consolidarea memoriei și a atenției, în plăcere, motivație, perseverență și rezistență la stres.
Tulburarea de anxietate socială a mai fost descrisă și „boala oportunităților pierdute”.
Dacă m-aș fi lăsat condus de anxietatea mea socială, probabil că nu aș mai fi scris niciodată, lipsindu-mă de una dintre cele mai mari bucurii ale mele.
M-ar fi împiedicat să lansez site-ul, să-mi pot publica ideile și trăirile, să-mi pot cultiva sensul și pasiunea, făcându-mă, cel puțin în ochii mei, inutil pentru societate.
Așa că, indiferent de felul în care alegeți să contribuiți sau să vă expuneți ideile, fiți mândri de voi.
Creierul scriitorului este un instrument foarte valoros de explorare umană.
Un mod unic și autentic de a ne cunoaște pe noi înșine, de a ne cunoaște reciproc și de a cunoaște lumea în care trăim.
Salut,,
Cum putem avea acces la linkul de mai sus?
Apare mesajul:
Conţinutul nu este disponibil momentan. De obicei, explicaţia este că proprietarul a distribuit conţinutul pentru un grup restrâns de persoane, a modificat vizibilitatea acestuia sau a fost şters.
Mulțumesc!
Da.