Cum poate gândirea globală să ne salveze planeta de la extincție?

Ca oameni, ne-am poziționat dintotdeauna ca principalii stăpâni ai planetei și nu de puține ori, ne-am organizat lumea și interesele în detrimentul celorlalte vietăți de pe Pământ.

Ne ducem viața pe Pământ sub premisa că suntem persoane individuale, separate prin convingeri și obiceiuri diferite, aflându-ne uneori în război direct cu cei care au îndrăznit să se exprime sau să gândească diferit.

Trăim într-o concurență continuă și este din ce în ce mai greu să stabilim limite poftelor și dorințelor cu care am fost înzestrați.

Așa am ajuns să trăim astăzi.

Am devenit mult prea subiectivi și plini de noi înșișne pentru a mai putea fi judecătorii obiectivi ai propriilor valori.

Acestea fiind spuse, cât de mult ne putem baza pe știință, să ne ofere un reper obiectiv asupra vieții noastre pe Pământ?

Pentru că, relativ vorbind, știința ne poate oferi unele standarde fiabile pentru verificarea adevărului. Cel puțin într-un sens fizic sau material.

Însă tot ceea ce este studiat se naște la rându-i din ipotezele minții noastre.

Știința, ca și alt sistem de cunoaștere, nu este liberă de părtinire. Iar adevărurile științei sunt mult prea departe de absolutul unei dogme.

Informațiile și cunoștințele științifice sunt realități care se află într-o continuă schimbare. Pe măsură ce vom trece de la cunoașterea parțială la o cunoaștere mai amplă a lumii, adevărurile unei generații vor fi infirmate sau completate de noile descoperiri.

Deoarece, în ciuda tuturor progreselor mari pe care le-am făcut în înțelegerea universului, cunoașterea noastră este departe de a fi completă.

Religiile, pe de altă parte, au susținut din cele mai vechi timpuri că doar prin ele vom cunoaște adevărul etern. Cu toate acestea, în ciuda pretențiilor de universalitate și autoritate absolută, fiecare religie și zeul sau zeii pe care îi susține, pare să aibă valabilitate și putere doar pentru o anumită națiune sau popor, nu pentru toată lumea.

Nu avem încă un singur zeu care să reprezinte Pământul și universul și nu există o singură scriptură religioasă acceptată de toate popoarele și culturile lumii.

Conceptele dreptății și ale libertății ființei sunt departe de a reprezenta lucruri universal valabile.

Drepturile și libertățile unui individ, grup, culturi sau popoare pot lupta la fel de bine împotriva drepturilor și libertăților altor oameni, altor grupuri, culturi sau popoare.

Astfel, avem în față o lume plină de valori, ideologii și dogme confuze și conflictuale care creează disensiuni, conflicte și chiar violență fizică sau război. Și toate astea datorită lentilelor de diferite culori pe care le poartă diferitele grupuri de oameni.

Adevărurile universale ale științelor naturii, religiile și politica, sunt prinse în cușca unui sistem de valori părtinitoare, condiționat de lentilele colorate ale percepției noastre subiective.

Avem nevoie de o viziune mai amplă asupra lumii în care trăim.

Cât timp a durat, până ca ființele umane să facă saltul de la apariția lor inițială și primitivă pe Pământ la o conștiință din ce în ce mai evoluată și curioasă de misterele stelelor, soarelui și lunii?

Cât timp ne-a luat până să ne dăm seama că nu suntem în centrul universului?

Eforturile predecesorilor noștri au condus această înțelegere spre o dovadă a maturității conștiinței umane.

Așa că, este de datoria noastră să ducem mai departe această evoluție spre o maturitate sănătoasă și deplină a ființei.

Iar pentru ca această revoluție să aibă loc, avem nevoie să regândim relația noastră cu Pământul.

Deoarece încălzirea globală nu este nimic altceva decât rezultatul lăcomiei și al mentalității că avem dreptul să folosim această planetă după bunul nostru plac.

Uităm însă, cât suntem de mici în toată această lume mare.

Dacă ar fi să restrângem istoria acestei planete de la 13,7 miliarde de ani cât știm că are, la 14 ani, întreaga civilizație umană nu ar reprezenta mai mult de 3 minute, iar vârsta epocii noastre moderne ar fi de numai 6 secunde.

Unele specii, precum dinozaurii, au dominat pe perioade incomparabil mai lungi decât oamenii.

Dacă privim relația noastră cu această planetă dintr-o perspectivă largă, un lucru este clar: aparținem acestei planete și nu invers, iar singurul mod în care ne putem proteja și prospera este învățând să trăim în armonie cu tot ceea ce se află în jurul nostru.

Să nu exploatăm, să nu distrugem, să nu abuzăm, să nu profităm și să ne bucurăm de tot ceea ce ne oferă această minunată casă.

Pentru că dincolo de orice grup, națiune sau religie, suntem cu toții cetățeni ai acestei planete.

Pământul este sursa tuturor formele de existență.

Dacă această planetă nu ar exista, nu ar mai exista nici altare la care să ne închinăm, nici zei la care să ne rugăm și nici religii care să ne călăuzească viața și reperele morale.

Fără Pământ, nicio altă națiune nu ar exista și nici ideologii politice care să conducă lumea.

Cea mai importantă valoare a vieții noastre ar trebui să înceapă în primul rând cu Pământul în sine, dincolo de propriul ego, dincolo de nevoile, dorințele și de prejudecățile noastre.

Avem nevoie să ne revizuim valorile și viața pentru a ne asigura că vom fi în măsură să ne continuăm existența ca specie.

Author: Gabi Enache

1 thought on “Cum poate gândirea globală să ne salveze planeta de la extincție?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *