Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) este asociată cel mai adesea cu soldații care vin acasă din teatrele de război.
Pentru mulți dintre aceștia, a trăi cu PTSD înseamnă a reexperimenta, în diferite contexte, durerea și emoțiile pe care le-au simțit într-un anumit moment traumatic.
Acești oameni se pot simți, literalmente, captivi în trecut.
Și pompierii se confruntă, din păcate, cu evenimente similare.
Pe timpul misiunilor la care iau parte, pompierii pot întâlni situații traumatice similare, punându-și, nu de puține ori, viața în pericol pentru a-i ajuta pe ceilalți.
Rănile fizice știm în mare parte cum să le tratăm, dar ce ne facem cu cele emoționale?
Ce facem cu acele cicatrici emoționale ignorate și ascunse, care ne conduc viața din interior?
Nu ni s-a spus niciodată, cu adevărat, ce efect poate avea un eveniment cu potențial traumatic asupra unui pompier.
Iar noi, ca oameni, suntem construiți diferit.
Respirăm diferit, alegem diferit, vorbim diferit, simțim diferit și ne doare diferit.
Și traumele ne afectează diferit.
Dacă toată lumea ar procesa traumele emoționale în același mod, identificarea și combaterea stresului post-traumatic ar fi mult mai simple.
Însă, acest lucru, din păcate nu se întâmplă.
Ca atare, avem nevoie de departamente specializate în traumă care trebuie să recunoască evenimentele cu potențial traumatic și să ofere sprijinul necesar pompierilor în perioada ce urmează.
Iar o parte a acestui sprijin implică recunoașterea semnelor de PTSD, despre care am discutat într-un articol precedent, listat la final.
Cum putem preveni apariția și instalarea tulburării de stres post-traumatic?
Pompierii care suferă de PTSD și care primesc o intervenție adecvată se pot recupera complet și pot duce vieți productive, însă doar dacă se va interveni la timp.
Există însă și reversul medaliei.
Vorbim despre acei care, neprimind sprijin, vor trăi cu simptomele PTSD încercând să le facă față folosind diverse comportamente mai mult sau mai muțin distructive.
Simptomele PTSD pot chiar să-i forțeze pe unii pompieri să iasă mai devreme la pensie.
A nu face nimic și a spera că o să treacă de la sine, nu este o modalitate de a face față PTSD.
Așadar, cum putem trata eficient această afecțiune?
Din fericire, Fundația Națională pentru Pompierii Căzuți la Datorie din Statele Unite vine și ne oferă o soluție destul de promițătoare pentru prevenția PTSD ca urmare a misiunilor la care sunt expuși pompierii.
Această fundație oferă un cadru excelent pentru vindecare, folosindu-se de tehnica After Action Review (sau AAR) împrumutată de la armata americană și adaptată specificului situațiilor de urgență.
AAR este un concept militar special adaptat pentru a fi folosit și de pompieri.
A fost dezvoltat de militari pentru a crea o cale de feedback și pentru a îmbunătăți coeziunea echipelor de intervenție.
AAR mai este utilizat la nivel mondial și de către diverse organizații militare, instituții de stat și în domeniul privat. Este considerat un instrument eficient mai ales pentru profesiile cu risc ridicat unde, cele mai mici greșeli, pot duce la consecințe dintre cele mai grave.
Cum funcționează AAR?
AAR este o discuție profesională a unui eveniment care permite pompierilor să descopere singuri ce s-a întâmplat, de ce s-a întâmplat și cum să susțină punctele forte și să îmbunătățească punctele slabe.
Este un instrument ce poate fi utilizat pentru a obține beneficii în urma oricărui eveniment.
Bine, în cazul nostru, nu orice eveniment se cere a fi analizat.
Accentul se va pune pe cele cu potențial traumatic mai ridicat, de exemplu incendiile sau evenimentele care implică persoane rănite, accidentele rutiere mai grave, sinucideri sau alte intervenții mai dificile, fie ele pe linie de salvări, incendii sau de prim-ajutor.
Întâlnirile pot fi formale sau informale, în funcție de complexitatea evenimentului, dar scopul trebuie să fie acela de a atrage implicarea și perspectiva celor implicați.
Efectuarea acestei revizuiri post-acțiune permite membrilor echipajului să analizeze ce s-a întâmplat, de ce s-a întâmplat în timpul unui incident și ce îmbunătățiri pot fi făcute.
De asemenea, poate fi folosită și pentru a oferi șefilor de departamente sugestii pentru îmbunătățirea unor proceduri sau modalități de intervenție depășite.
AAR nu este o prelegere în care doar unul vorbește și ceilalți ascultă. Scopul acestei tehnici nu este depistarea vinovaților și ridiculizarea acestora.
Ca să aibă succes, AAR trebuie să fie un instrument informal, flexibil și axat pe învățare.
Creatorii acestui instrument au mers pe premisa că, vindecând salvatorii din teren, acest lucru va conduce negreșit la salvarea și vindecarea persoanelor aflate în criză.
Prin crearea unui sentiment de siguranță și calm, pompierii pot stabili o relație pozitivă cu victimele.
Aplicarea cu succes a AAR se bazează pe un set de patru întrebări simple, care trebuiesc puse după fiecare intervenție:
Care a fost misiunea noastră?
Ce a mers bine și ce ar fi putut merge mai bine?
Ce am fi putut face diferit?
Cine ar mai trebui să știe sau cu i-ar mai putea fi de folos toate aceste lucruri?
Pentru a deveni mai buni, este foarte important să putem învăța din greșelile noastre și să încercăm să valorificăm fiecare intervenție în acest sens.
Și mai ales, să împărtășim toate aceste descoperiri cu colegii care s-ar putea la rândul lor să se confrunte cu probleme similare.
De multe ori, prețul pe care îl plătim pentru eșec poate fi excepțional de mare, iar efortul depus pentru succesele noastre este adesea lăsat nerecunoscut.
Iar asta poate fi destul de frustrant.
Obiectivul AAR este identificarea imediată a acestor succese și eșecuri.
Odată recunoscute, explorarea ulterioară a acestora va permite echipei să-și perfecționeze abilitățile și să fie mai bine pregătită pentru intervențiile viitoare.
Formatul flexibil al AAR poate fi adaptat la o varietate de situații și medii.
Într-un articol viitor, voi explica și voi dezvolta fiecare din cele patru întrebări de mai sus, așa cum au fost ele adaptate și reformulate pentru pompieri de către specialiștii armatei americane.
Aș dori ca toți cei interesați de studierea și implementarea acestui sistem să poată să-l folosească cu succes în subunitățile din care fac parte, indiferent de vechimea și poziția ocupată.
În încheiere, nu uitați că este nevoie de timp pentru a ne dezvolta, accepta și perfecționa.
Așa că trebuie să fim răbdători, să folosim și să împărtășim cu ceilalți tot ceea ce învățăm.
5 thoughts on “Cum prevenim instalarea traumei la pompieri?”