De ce a devenit Mindfulness un concept atât de greșit înțeles?

Sunteți așezați într-o poziție confortabilă? 
 
Atunci închideți ochii. Acordați-vă câteva momente pentru a vă liniști. 
 
Când sunteți pregătiți, începeți să fiți atent la respirație. Observați pur și simplu cum corpul vi se extinde și cum vi se contractă, pe măsură ce aerul intră și iese din plămâni. Dacă mintea începe să vă rătăcească, așa cum este normal să o facă în astfel de situații, încercați să acordați o clipă de atenție gândurilor. Pe măsură ce ele apar în conștiință, observați-le și lăsați-le să plece, în timp ce vă readuceți ușor atenția asupra respirației. Continuând să faceți acest lucru, concentrându-vă atenția asupra respirației, gândurilor și asupra momentului prezent, mintea voastră se va calma și vă veți simți mai puțin stresați și anxioși.
 
Practicând acest procedeu în mod regulat, vă veți îmbunătăți creativitatea și capacitatea de concentrare, și veți fi învăluit de sentimente plăcute de bunăstare și de pace interioară. Sau, cel puțin așa susțin cei care ne învață aceste tehnici.  
 
Practica meditației cu mindfulness a căpătat în ultima vreme proporții uriașe, nu doar pentru misticii orientali, hipioți sau cei care se ocupă cu vindecarea alternativă. A devenit o practică sugerată și în multe cabinete de psihoterapie, unde poate fi  „prescrisă” ca temă pentru acasă sau ca modalitate de a te raporta la realitate și de a relaționa în momentul prezent.
 
 
Bun la orice…
Mindfulness a devenit un instrument foarte la modă. În ziua de azi, mindfulness a început să fie recomandat la absolut orice. Cei care îl promovează, pretind a fi eficient  atât în tratamentul afecțiunilor psihice, cât și ca metodă de autodezvoltare, ca ceva de care poate beneficia oricine, chiar dacă este bine. Și, cu siguranță, a sta și a respira în liniște nu prea are cum să ne facă rău…
 
 
 
Un concept înțeles greșit și separat de rădăcinile sale spirituale
Uitându-mă în jur, am observat ca mindfulness a fost separat și dezbrăcat de rădăcinile sale etice și spirituale, pentru ca mai apoi să fie revândut ca pe un instrument terapeutic complet.
 
Mindfulness (sau Sati în limba Pali) este o tehnică extrasă din practicile meditației budiste, în care cineva încearcă să își observe gândurile, sentimentele și senzațiile prezente fără a încerca să le judece. Scopul este de a crea o stare de conștientizare, participând activ la propria viață.  
 
Este primul factor al celor Șapte Factori ai Iluminării (sau cei Șapte Factori ai Trezirii). Odată parcurși acești factori, o persoană poate atinge iluminarea și va deveni o ființă completă. Însă numai după atingerea acestor șapte factori.
 
Știu, sună puțin cam ciudat și tot la fel de complicat. Așa că, o să încerc să explic conceptul cât mai aproape de scrierile originale.
 
Conform psihologiei budiste, cei șapte factori ai trezirii sunt:
 
1.  Mindfulness (Sati), înseamnă a-ți menține conștientizarea asupra realității. Atenție, realitatea noastră este formată din prezent, trecut și viitor, nu doar din momentul prezent, așa cum sugerează unii practicanți de mindfulness. Pe scurt, mindfulness înseamnă a avea curajul să fii participant la propria viață, cu toată suferința si bucuria pe care aceasta ne-o oferă.  O atitudine de tipul mindfulness nu încurajează concentrarea doar pe momentul prezent cu scopul de a evita suferința. Mindfulness nu înseamnă suprimarea trăirilor interioare, ci confruntarea și acceptarea acestora, într-un mod cât mai deschis cu putință. Conceptul eliberării de suferință a fost înțeles greșit, ca pe un proces de reprimare a trăirilor negative, prin concentrarea  doar pe momentul prezent.  Întrebarea logică ar fi, cum te poți elibera de ceva prin încuierea cu tot dinadinsul în grota înconștientă a lumii tale interioare?
2.   Investigarea naturii realității (dhamma vicaya). Se referă mai degrabă  la procesul de discriminare, de examinare și de investigare al realității. Toate aceste calități ale percepției realității pot conduce individul către înțelepciune  
3.    Energie (viriya), se referă la faptul de a te raporta la viață cu determinare. La disponibilitatea de a investi efort în propria viață pentru a-ți îndeplinii obiectivele.
4. Bucurie sau extaz (pīti) Unele însemnări o descriu si sub denumirea sentimentului de împlinire, de fericire pură, necondiționată. Conform psihologiei budiste, această bucurie nu este asociată unui obiect, astfel încât ea nu se atinge prin îndeplinirea unei dorințe. Acest sentiment a  fost descris uneori ca fiind sentimentul bucuriei de a trăi și de a fi fericit și recunoscător pentru propria existență.
5.  Relaxare sau liniște (passaddhi) a corpului și minții. În budism, passaddhi se referă la liniștea trupului, a gândurilor și a conștiinței în calea spre iluminare.
6.  Concentrare, (samādhi) se referă la a avea o stare calmă sau o conștiință clară. În tradiția budistă este asociată cu dezvoltarea unei minți luminoase, echilibrată și conștientă.
7.  Calm (upekkha), înseamnă a accepta realitatea exact așa cum este (yatha-bhuta) fără lăcomie sau aversiune. Acest concept budist se referă la menținerea unei stări de calm și de echilibru, mai ales în momentele dificile ale vieții. Este o uniformitate și o libertate liniștită a minții, o stare de echilibru interior care nu poate fi afectată de câștig sau pierdere, onoare sau dezonoare, laudă sau vină, plăcere sau durere.  Acest concept a fost înțeles greșit în nenumărate rânduri, fiind confundat cu  ideea de a reacționa cu „indiferență”, fapt care i-a făcut pe mulți să creadă că budiștii ar trebui să fie detașați și indiferenți față de suferința celorlalte persoane.  
 
Un instrument de autovindecare bun la toate
 
Mindfulness a fost oarecum smuls din contextul său spiritual și introdus în epoca noastră modernă drept „aspirina sufletului”. Ceea ce a fost odată un instrument de explorare spirituală, a fost transformat într-un panaceu, într-un tratament bun pentru toate suferințele, începând cu stresul cotidian, până la vindecarea diferitelor afecțiuni psihice, inclusiv anxietate și depresie. Această „pilulă naturală”, odată consumată în mod constant, ne oferă calea către adevăratul nostru potențialul, ascuns și blocat de suferințele trecutului și viitorului.
 
 
 
Să trăim doar în prezent ne poate face mai mult rău decât bine
 
În primul rând, nu e bine să confundăm și să rezumăm practica mindfulness doar la momentul prezent. A trăi doar în momentul prezent poate duce la pierderea trăirii temporalității. Viața este formată din trecut, prezent și viitor. Lăsând trecutul în urmă și reprimându-ne sentimentele și amintirile asociate acestuia, ne putem refuza o parte importantă a vieții noastre. El reprezintă rădăcina formării propriei identități și personalități.
 
 
 
 
 
Reflectarea asupra trecutului ne ajută să învățăm din greșeli
 
Dacă refuzăm să ne uităm la parcursul vieții noastre, la alegerile pe care le-am făcut și unde ne-au condus aceste alegeri, ne va fi foarte dificil să ne dăm seama de ceea ce am făcut bine sau rău. Autoreflecția este cheia învățării.
 
Proiecția planurilor în viitor ne poate ajuta să ne definim scopurile. Dacă nu ne gândim niciodată la direcția în care vrem să mergem, este foarte puțin probabil că vom ajunge acolo. Acesta este motivul pentru care este atât de important să ne stabilim cât mai clar valorile și obiectivele.
 
Reflecția și previziunea sunt adaptări destul de valoroase ale minții umane care ne-au ajutat să evoluăm eficient de-a lungul timpului. Reprezintă abilitățile care ce ne deosebesc de mințile primitive, care pot reacționa doar la informațiile de moment, neputând să formeze amintiri sau să facă proiecții în viitor.
 
Încercarea de a trăi doar în acest moment, ignorând complet trecutul și viitorul, poate fi periculoasă. Trebuie să existe un echilibru între aceste moduri diferite de conștientizare pentru a avea o minte sănătoasă și funcțională.

Author: Gabi Enache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *