În urmă cu 3 ani, în drum spre plajă, în Grecia, am văzut un smochin care reușise cumva să crească dintr-o bucată de piatră.
Era foarte mic, dar reușise, ca prin minune, să prindă rădăcini.
Mi-a atras atenția cât de mult își dorea copacul acela să crească. Să se facă mare, asemenea celorlalți smochini din jurul său.
Dar, oricât de mult s-ar fi străduit, era limitat de locul în care se afla.
Poate că nu va muri, dar va rămâne mic și neînsemnat, nemaiputând să ofere lumii din roadele sale.
Atunci am înțeles că pentru a crește și pentru a ne atinge potențialul, nu este suficient doar să fim motivați. Motivația trebuie, la rândul ei, hrănită cu resurse.
Iar dacă locul în care ne aflăm nu ne oferă suficiente resurse, vom sfârși precum acel smochin.
Mici și neînsemnați.
Născut în teren steril, copacul nu prea mai are ce face.
El este sortit să își dezvolte rădăcinile în locul în care s-a născut.
Dar noi avem.
În cazul nostru, rădăcinile pleacă din interior.
Și, cu cât ne îndepărtăm mai mult de acest spațiu bogat și intim, cu atât vom fi mai înstrăinați de propriile resurse și valori.
Așa se produc cele mai multe iluzii ale puterii și identității noastre.
Ne comparăm necontenit cu cei din jur.
Ne dorim din ce în ce mai mult, fără să fim pe deplin atenți la resursele și la rădăcinile noastre.
Și ne trezim că suntem mereu încordați, cu sentimentul de a nu fi niciodată suficienți.
Deconectați de la viață și de la resursele care se află-n noi.
Poate că singura întrebare pe care ar trebui să ne-o punem astăzi nu este: „Ce trebuie să fac pentru a mă schimba?”
Ci, mai degrabă: „Cum pot să mă iubesc pe mine, așa cum sunt?”
Poate că accesarea resurselor interne nu implică atât de mult să ne schimbăm pe noi înșine, ci să ne permitem să fim cine suntem cu adevărat.
Iar rezultatele acestei acceptări se vor simți mult mai bine decât rușinea, deconectarea sau cruzimea care provin din zbuciumul constant de a fi mai buni.
Iubirea și acceptarea de sine nu sunt doar o altă problemă de remediat.
Sunt doar un simplu mod prin care ne putem manifesta umanitatea.
Așa că, fiți recunoscători pentru viață și pentru resursele care se află în voi!
Acesta este cel mai fertil sol din care vă puteți hrăni.
„Pentru că cineva se acceptă pe sine, întreaga lume îl acceptă pe el sau pe ea.” – Lao Tzu