Aproape toți bârfim.
Desigur, de cele mai multe ori ne place să credem despre conversațiile noastre zilnice că nu sunt nimic altceva decât schimburi productive de idei și dezbateri, cu privire la necunoscutele vieții.
Dar, în realitate, cu toții vorbim despre oameni.
De fapt, un nou studiu publicat în revista Social Psychological and Personality Science a descoperit că o persoană obișnuită petrece aproximativ 52 de minute în fiecare zi bârfind despre alții.
Bine, studiul respectiv nu s-a referit la faptul că oamenii se plimbă pe stradă șușotind colegilor „Ați auzit ce s-a întâmplat cu Gigel ieri la birou?”.
Este vorba mai degrabă despre nevoia noastră umană de a împărtăși unele informații despre oameni și despre viața celor din jur.
Așadar, care este motivul pentru care alegem să petrecem timpul discutând despre viața altora?

Mark Leary, profesor și doctor în psihologie și neuroștiințe din cadrul Universității Duke a Statelor Unite, instituție specializată în psihologie socială și personală, ne explică acest comportament în felul următor: Deoarece evoluția speciei noastre este atât de adânc înrădăcinată în grupuri, bârfa a evoluat ca un instinct uman fundamental. Nu numai că trăim în grupuri, dar depindem și de oamenii din grupurile noastre pentru a supraviețui.
„Având în vedere acest lucru, oamenii trebuie să aibă cât mai multe informații despre cei care se află în jurul lor, pentru a ști cum sunt și celelalte persoane. Trebuie să știe în cine pot avea încredere și în cine nu, pe cei care încalcă regulile grupului, care sunt sau nu prieteni, ce cred celelalte persoane despre ei și așa mai departe.”
Bârfa, ca și modalitate de supraviețuire.
Unii cercetători susțin că bârfa a ajutat strămoșii noștri să supraviețuiască.

Fiecare om preistoric s-a bazat pe ceilalți membri ai tribului lor, cu scopul de a obține lucruri precum mâncare, protecție și adăpost.
Pentru a putea supraviețui în acele vremuri grele, au fost nevoiți să colaboreze și să lucreze împreună, în funcție de lucrurile la care se pricepeau cel mai bine, fiecare membru trebuind să realizeze diferite task-uri.
Aproximativ la fel ca-n zilele noastre.
Mai mult, dacă un membru al cărui task era acela de a procura mâncare pentru trib, se îmbolnăvește brusc și nu poate vâna, iar tu nu știi nimic despre asta, s-ar putea să mori de foame.
În schimb, dacă afli la timp de la cei din trib că persoana respectivă s-a îmbolnăvit și nu mai poate aduce mâncare, vei putea lua, mult mai din timp, decizia de a porni în căutarea unei alte surse de hrană.
Ce se întâmplă în creier atunci când bârfim?
Într-un studiu din 2015, publicat în revista Social Neuroscience, oamenii de știință au privit scanările creierului unui grup format din femei și bărbați, încercând să afle ce zone cerebrale se activează în timp ce aud o bârfă.
Persoanele respective au fost expuse la o gamă variată de bârfe pozitive și negative despre ei înșiși, despre cei mai buni prieteni ai lor și despre diverse celebrități.

Oamenii care aud bârfe negative despre ei înșiși și despre ceilalți, au arătat mai multă activitate în cortexul prefrontal al creierului (colorat cu galben, din imaginea de mai sus), o regiune cerebrală esențială pentru capacitatea noastră de a interpreta și de a decoda comportamente sociale complexe.
Autorii spun că acest lucru este strâns legat de dorința noastră de a fi văzuți pozitiv de către cei din jur și de a fi acceptați în plan social, indiferent dacă acest lucru reflectă ceea ce simțim sau nu cu adevărat.
Bârfele ne fac să ne simțim mai aproape de oameni și pot avea puterea de a consolida anumite legături sociale.
Un studiu din 2014 publicat în revista Psychological Science a descoperit că bârfele îmbunătățesc cooperarea grupului și îi fac pe membrii acestuia să fie mai puțin egoiști.
Cercetătorii au mai descoperit că bârfa poate “alunga” singurătatea și poate facilita legătura și apropierea dintre oameni, fiind resimțită, uneori, ca o formă foarte bună de divertisment.
Sursele cercetărilor:
https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/1948550619837000?journalCode=sppa&
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25580932
1 thought on “De ce nu ne putem abține să bârfim?”