Respiratul în pungă pe timpul unui atac de panică. Mit sau adevăr?

Dacă ne întoarcem pentru o clipă la orele de biologie din școala generală, ne vom reaminti că toate mamiferele, inclusiv omul, pentru a supraviețui, inspiră oxigenul din atmosferă și elimină dioxidul de carbon prin expirație. Așadar, tragem aerul în plămâni, filtrăm oxigenul de care avem nevoie să supraviețuim și apoi trimitem dioxidul de carbon dăunător în afară.

Dacă ar trebui să respirați într-o încăpere sigilată, vă veți sufoca încet, pentru că veți inspira tot oxigenul și îl veți înlocui cu dioxidul de carbon. În cele din urmă, aerul nu va mai conține oxigen ci doar dioxid de carbon, ducând la imposibilitatea de a mai putea respira.

Acestea fiind spuse, la prima vedere respiratul în pungă, popularizat în cazul unui atac de panică, pare o idee destul de rea. Aplicând acest procedeu, cu fiecare respirație dioxidul de carbon va fi eliminat în pungă, dioxid pe care-l veți trage din nou în plămâni la următoarea inspirație și tot așa.

De fapt, pentru a mai elimina din manifestările unui atac de panică, avem nevoie fix de acest lucru.

  

 

De unde “mitul respiratului în pungă?

Se pare că această tehică, în ciuda ridicolului în care plutește, are o explicație în spate cât se poate de științifică.

Una dintre manifestările unui atac de panică este dispneea sau setea de aer. Pe măsură ce începe atacul de panică, veți respira mai superficial și mai repede. Pe măsură ce ritmul respirației se accelerează, veți începe să respirați cu pieptul, în loc să respirați cu abdomenul sau din mușchii diafragmei. Pe măsură ce rata respirației crește, începeți să vă hiperventilați, moment în care veți începe să eliminați mai mult dioxid de carbon (CO2) decât de obicei.

Scăderea valorii normale a dioxidului de carbon duce la alcaloză respiratorie, afecțiune ce are drept rezultat modificarea pH-ului corpului, acesta devenind mai alcalin. Acest lucru poate provoca numeroase simptome care vin și completează lanțul de simptome ale atacului de panică, cum ar fi amețeli, slăbiciune, leșin, dureri de cap, furnicături la nivelul mâinilor și picioarelor și, uneori, chiar convulsii.

Remediul pentru hiperventilația apărută în cazul unui atac de panică constă în a respira într-o pungă de hârtie. Reciclând în acest mod  CO2-ul înapoi în sânge și normalizând pH-ul acestuia, va avea loc normalizarea respirației precum și reducerea simptomelor atacului de panică.

 

 

 

Totuși, nu poate fi periculos?

 

Trebuie însă să fim atenți și să știm în ce situații se recomandă acest procedeu. Senzațiile de sufocare si de bătăi puternice ale inimii nu anunță de fiecare dată un atac de panică. Poate fi vorba și despre prezența unor afecțiuni mai grave.

 

Simptomele comune ale hiperventilației includ senzații de greutate sau de apăsare în piept, dificultăți în respirație și amețeli,  toate acestea putând apărea și în timpul atacurilor de inimă. Există posibilitatea ca cineva care are un atac de cord, să creadă că suferă de hiperventilație și să folosească metoda suflatului în pungă. Această decizie poate întârzia intervenția medicală de specialitate și-i poate fi fatală.

 

Mai mult, deoarece atacurile cardiace se produc din cauza neoxigenării suficiente a inimii, iar respirația în pungă limitează aportul de oxigen care se duce către organism, acest fapt poate agrava starea de sănătate a unei persoane care suferă un atac de cord.

 

Persoanele pot chiar să dezvolte o dependență a pungilor de hârtie și se pot panica dacă nu au una la îndemână. Au fost înregistrate cazuri ale oamenilor care au suferit numeroase atacuri de panică în stadiile incipiente ale bolii Alzheimer și au devenit rapid obsedați de pungile de hârtie pe care au fost încurajați să le folosească.

 

Pe lângă atacurile de panică, hiperventilația mai poate apărea și în cazul următoarelor situații:

 

·         * Bolile de plămâni, cum ar fi astmul, pot face dificilă respirația. Simptome suplimentare, cum ar fi respirația șuierătoare, tusea și durerea toracică, disting aceste afecțiuni de hiperventilație.

·       * Expunerea la altitudini mai mari. La altitudini mari, prezența oxigenului în aer este mai scăzută, ceea ce poate provoca probleme persoanelor cu afecțiuni pulmonare. Chiar și în cazul persoanelor fără probleme de respirație, altitudinea mare poate duce la hiperventilație.

 

 

 

Concluzionând, respirația într-o pungă vă poate fi de ajutor atunci când vă confruntați cu un atac de panică. Acest lucru se datorează faptului că, deși simțim că nu avem suficient aer, în realitate inspirăm prea mult ajungând să ne hiperventilăm. Respiratul într-o pungă de hârtie ne ajută la restabilirea acestui echilibru.

 

Vor exista însă momente când va fi dificil de stabilit dacă hiperventilația este rezultatul anxietății, stresului sau ascunde în spate o situație mai gravă de sănătate. Ca regulă generală, dacă vă confruntați cu hiperventilație severă sau dacă o experimentați pentru prima dată, este bine să solicitați asistență medicală.


Pentru mai multe informații vizitați:

Author: Gabi Enache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *