Psihologii au intuit dintotdeauna că există o legătură strânsă între creier și scris.
Sigmund Freud, el însuși un scriitor foarte împătimit, mereu a crezut în capacitatea vindecătoare a scrisului.
În eseul său denumit “Scriitorul și activitatea fantasmatică”, acesta afirma că „Scriitorul procedează asemenea copilului care se joacă. El creează o lume a fanteziei, pe care o tratează cu foarte multă seriozitate – adică investește în ea o mare încărcătură afectivă – distingând-o net de realitate. Așadar, trecutul, prezentul și viitorul se înșiră toate pe firul dorinței care le străbate.”
Celebrul neurolog Oliver Sacks care, deși nu putea distinge fețele, se descurca de minune la analizarea emoțiilor umane, a spus că narațiunea este cel mai esențial factor al umanității. Doar prin intermediul povestirilor putem da un sens lumii în care trăim și, dacă suntem suntem suficient de sinceri cu noi înșine, putem atinge noi înțelegeri ale acesteia.
Majoritatea dintre noi am fost învățați că scrisul este doar pentru cei talentați.
Dar, cercetări recente asupra creierului vin și ne spun că, în realitate, cu toții intrăm în viață ca niște potențiali scriitori.
Cel puțin până la un anumit punct.
Scrisul poate fi benefic pentru noi toți, în primul rând datorită potențialului său terapeutic.
Una dintre cele mai puternice părți ale terapiei constă în cultivarea capacității de a ne observa gândurile și sentimentele, precum și de a rămâne conectați, în siguranță, la toate acestea.
Și asta ne ajută scrisul să facem.
Ne ajută să ne scotocim și să ne urmărim gândurile și sentimentele ascunse în spatele rutinei zilnice a vieții.
Când scriem, se va crea inevitabil o conexiune minte-corp-spirit.
Când folosim mâinile pentru a desena sau pentru a scrie ceva din imaginația noastră, creăm o conexiune puternică care se manifestă între experiența interioară și manifestarea acesteia în exterior, doar cu ajutorul unei simple hârtii.
La început, nimeni nu scrie pentru performanță, ci pentru sine.
Și nu trebuie să fie artistic. Nu trebuie să impresioneze sau să stârnească oameni. Ci, mai degrabă, să ne apropie în moduri noi și autentice de propria ființă.
Cu ajutorul cuvintelor, vom avea ocazia să descoperim o nouă gamă de emoții, încredere, înțelegere și respect de sine.
Iar cercetările din domeniul neuroștiinței au arătat că atunci când scriem, avem ocazia să accesăm mai conștient anumite zone ale creierului, obținând o experiență a vieții mult mai bogată și mai plină de sens.
De ce?
Dr. Renate Nummela Caine – profesor emerit de educație la Universitatea de Stat din California, care susține conferințe în întreaga lume despre creier și educație, spune că, atunci când scriem, accesarea experiențială bogată va contribui inevitabil la îmbunătățirea memoriei și a calității vieții psihice.
„Creierul țese o pânză de sentimente, informații și experiențe anterioare cu care va combina faptele prezente pentru a crea experiența subiectivă a vieții, tot ceea ce tu consideri a fi realitatea lumii în care trăiești.”
Scrierea nu este sedentară. Este experiențială.
Iar, atunci când scriem, suntem detectivii propriei vieți.
Așadar, scrisul face bine sănătății noastre mintale prin declanșarea anumitor rețelele neuronale implicate în memorie, învățare și limbaj. Ne conectează mai mult cu propria ființă și ne ajută să ne simțim mai în siguranță în exterior.
Dându-ne șansa de a scrie, nu facem altceva decât să ne dăm șansa de a ne apropia mai mult față de noi și de experiența bogată a vieții.
1 thought on “Scrisul și creierul: vindecarea prin cuvinte”