Cât este de ok să nu fii ok?

Furia, frustrarea, frica și alte „emoții negative” fac parte din experiența noastră umană.

Le vedem și le simțim ca fiind foarte ostile existenței noastre și sunt adesea văzute drept niște lucruri care trebuie evitate sau ignorate cu orice preț.

Reacția noastră în fața acestor emoții se poate transforma, din ceea ce nu putea fi decât o tristețe inofensivă și de scurtă durată, într-o nemulțumire persistentă și nefericire generală.

Din păcate, oricât de greu încercăm să evităm durerea emoțională, ne urmărește peste tot.

Emoțiile dificile, precum rușinea, mânia, singurătatea, frica, disperarea și confuzia, sunt o parte naturală a existenței noastre. În ciuda multitudinilor de cărți și de terapii apărute în ultima perioadă, care vin și vă propun soluții magice la probleme care, până la momentul actual păreau de nerezolvat, pentru o vindecare sănătoasă și de durată nu prea este posibil să vă fofilați de durere.

Cu toate acestea, putem învăța cum să abordăm emoțiile dificile într-un mod mai nou și mai sănătos, practicând acceptarea acestora, îmbrățișându-le pe deplin așa cum sunt, cu fiecare clipă. Pentru mine, acest lucru m-a ajutat la crearea de spațiu în viața mea, învățând cu timpul să nu mai blochez, să-mi accept și să învăț din toate experiențele, indiferent de cât de bune sau de rele le percepeam că sunt.

Insa emoțiile nu sunt neapărat bune sau rele. Ele sunt doar stări și semnale care ne permit să acordăm mai multă atenție evenimentelor care se află în spatele acestora. Deși nu ne dau întotdeauna un sentiment plăcut atunci când le experimentăm, ele există pentru un motiv și pot fi de fapt destul de utile de simțit.

Gestionarea emoțiilor considerate a fi „negative” înseamnă însă mai mult decât îmbrățișarea faptului că ele există iar noi le simțim. Înainte de a le lăsa să existe și de a merge mai departe, trebuie determinat de ce ne simțim în acest fel și să încercăm să fim conștienți de toate mesajele pe care ni le transmit. Emoțiile noastre sunt, de fapt, niște mesageri care încearcă să ne spună că ceva nu este în regulă, iar aceste mesaje pot fi foarte valoroase dacă le ascultăm.

Din păcate, în cultura occidentală, foarte puțini dintre noi dispun de cele necesare pentru a ne tolera propriile sentimente dificile sau pe ale celor de lângă noi. Nu numai că încercăm să evităm durerea noastră cu orice preț, ci vrem să-i împiedicăm și pe cei de care ne pasă să-și simtă propria lor durere.

În loc să întâmpinăm emoțiile dificile luptând cu greu împotriva lor, putem învăța să ne deschidem către o vindecare autentică și o nouă experiență de viață, alegând să fim martori la propria noastră durere și să răspundem în fața acesteia cu mai multă curiozitate, bunătate și înțelegere.

Dacă sunteți obișnuiți să luptați cu singurătatea și tristețea, dacă vă ascundeți de lume ori de câte ori faceți o greșeală și deveniți obsedat la nesfârșit de modurile în care ați fi putut preveni această greșeală, a simți compasiune pentru propria persoană poate însemna uneori primul pas spre acceptarea și integrarea sănătoasă a vieții.

Când luptăm împotriva durerii emoționale, rămânem prinși în ea. Emoțiile dificile devin distructive și uneori le putem simți cum ne descompun mintea, sufletul și trupul.

Fericirea de care dorim să avem parte în relații pare să ne ocolească în mod intenționat. Satisfacția de la locul de muncă o vedem ca fiind dincolo posibilitățile noastre. Tragem de noi ori de câte ori este nevoie să facem ceva, certându-ne în capul nostru, cu durerile fizice și emoționale pe care le implică acest lucru.

De obicei, nu avem idee de cât de multe dintre aceste lupte zilnice sunt încastrate în modul de a ne raporta la disconfortul vieții. Problema nu este tristețea în sine, ci modul în care mințile noastre reacționează la tristețe.

Schimbarea vine în mod natural atunci când nu mai fugim și alegem, în schimb, să ne deschidem la durerea emoțională. Când imaginea acestui lucru poate părea groaznică și de nesuportat, o putem face cu mai mare încredere alegând să ne deschidem în cabinetul unui psihoterapeut.

Însă, această siguranță, acest confort al eliberării de durere nu apare de regulă de la prima ședință. În funcție de cât de multe s-au strâns și cât de eficiente sunt rezistențele noastre la durere, eliberarea poate surveni mai repede sau trebuie să treacă o perioadă mai mare până să ne simțim pregătiți.

Contează foarte mult și relația care se stabilește între noi si terapeut. Ca noi să ne simțim în siguranță și respectați pe tot parcursul întregului proces de vindecare. Acolo unde lucrurile nu se leagă în fel și chip, este dreptul nostru să căutăm o relație mai bună.

În loc să ne învinovățim, să ne criticăm și să încercăm să ne blocăm gândurile și emoțiile ori de câte ori ne simțim rău sau lucrurile merg prost, putem face primul pas încercând să ne privim cu bunătate și compasiune față de sine și de ceea ce experimentăm.

Atunci când alegem să ne ignorăm dificultățile prin care trecem, este important să avem în minte faptul că asta nu ne va pune la adăpost puterea și integritatea noastră interioară.

Dacă vei pune mâna la ochi sau vei băga capul în pământ până va trece pericolul, nu vei ieși de acolo mai puternic. Datorită capacității noastre de a lucra deschis cu propriile greutăți și nesiguranțe, nu de a le evita, alegem să avem o viață mai constructivă, mai puțin evazivă și mai bogată emoțional.

Cu toții avem un fel de luptă cu noi înșine, iar atunci când acceptăm acest adevăr, ne vine mult mai ușor să spunem: „Eu mă lupt chiar în acest moment. Este ok.

A nu fi ok tot timpul este mai mult decât ok.

Author: Gabi Enache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *