Psiholog sau psihiatru? Care-i diferența și de care dintre ei este nevoie?

De multe ori, mai ales în filme și în televiziune, vizita la un specialist în sănătate mintală se prezintă cam așa: o persoană stă pe canapea, într-un birou, în timp ce își varsă sufletul către un psiholog care ascultă și, uneori, mai scoate câte o maximă care-l va ajuta pe pacient sa-și găsească răspunsurile necesare pentru a-și continua viața în armonie.

În realitate, acest lucru nu este neapărat ceea ce se întâmplă într-o terapie.

Termenul de terapie este un termen cuprinzător care poate include, printre altele, medicația și multe alte tipuri de terapii psihosociale.

În principiu, atunci când ai probleme, ar trebui să cauți ajutor.

Dar unde anume căutăm?

De unde știm cu ce tip de specialist ar trebui să stăm de vorbă?

Cauți un psihiatru sau un psiholog?

Psihiatrii și psihologii sunt ambii implicați în terapie, însă publicul larg amestecă aceste două profesii destul de des.

Avem așadar asemănări, dar și diferențe importante. 

Așa că, haideți să vedem, în cele ce urmează, tot ceea ce trebuie să știm pentru a decide ce este mai potrivit pentru dumneavoastră.

Deși ambele categorii de specialiști au ca scop vindecarea tulburărilor psihice, fiecare provine din școli, formări și domenii de activitate diferite și joacă un rol unic în tratamentul bolilor mintale.

Psihiatrii

Psihiatrii urmează aceeași scoală de medicină ca orice alți medici, cum ar fi un medic de la medicina internă sau un pediatru. În primă fază, ei dețin un atestat de medic primar.

Această scoală durează șase ani, timp în care ei trebuie să învețe toate sistemele și funcțiile corpului uman, istoricul și tehnicile de examinare fizică precum și planurile specifice de tratament pentru fiecare boală în parte.

După școala medicală, pentru a deveni psihiatru aceștia trebuie sa termine un rezidențiat care durează cinci ani, în cadrul căruia se specializează în psihiatrie. Pe timpul acestui rezidențiat, psihiatrii se specializează în diagnosticarea și tratamentul fiecărei tulburări psihologice în parte, ca de exemplu depresia, tulburarea bipolară sau schizofrenia. 

După terminarea rezidenței psihiatrice, care include și noțiuni de psihoterapie, ei pot alege să-și continue formarea printr-o sub-specializare pe care pot să o facă aici sau în afara țării.

Unii psihiatrii se specializează în psihofarmacologie, medicină legală, geriatrie, lucrul cu adolescenți, neuropsihiatrie etc.

Deoarece psihiatrii sunt medici primari la bază, aceștia pot prescrie medicamente și își investesc majoritatea timpului în managementul și supravegherea simptomelor și a planului de tratament.

Psihiatrii diagnostichează tulburările de sănătate mintală pe baza Manualului de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburărilor Mintale al Asociației Americane de Psihiatrie, ediția a cincea (DSM-5) sau Clasificarea Internaționala a Maladiilor (ICD 10).

De asemenea, pentru a ajuta la o mai bună înțelegere a unui pacient mai complicat, un psihiatru mai poate solicita și utiliza rezultatele testelor de consum de droguri, a testelor psihologice si a tomografiei computerizate (CT).

Psihologii

Pentru psihologi nu este obligatorie facultatea de medicină. Ei pot începe accesul în profesie prin studierea facultății de psihologie, sau a unor științe interdisciplinare precum  filosofie, pedagogie, asistență socială sau psihopedagogie specială. 

Pentru a profesa, conform noilor norme de anul acesta, ei trebuie sa urmeze un masterat de doi ani într-un domeniu al psihologiei clinice, precum și o scoală de formare într-una dintre formele de psihoterapie acreditată de Colegiul Psihologilor din Romania. 

Pe parcursul școlilor, psihologii studiază istoria tulburărilor psihologice, neuropsihologie, evoluția și dezvoltarea personalității ființei umane, abordări și metode de intervenție terapeutică, știința cercetării psihologice și alte materii asociate și necesare înțelegerii și tratării acestor afecțiuni.

Atât psihiatrii cât și psihologii înțeleg modul în care funcționează creierul, emoțiile, sentimentele și gândurile noastre. Însă psihologii se vor concentra pe psihoterapie și tratamentul suferinței emoționale.

Și ei se folosesc de DSM-5 pentru diagnosticare și sunt calificați să efectueze teste psihologice, esențiale pentru evaluarea stării mentale a unei persoane și pentru determinarea celei mai eficiente modalități de tratament.

Ce este psihoterapia? 

În psihoterapie, psihologii aplică proceduri validate științific pentru a ajuta oamenii să dezvolte obiceiuri mai sănătoase și mai eficiente.

Psihoterapia este un tratament colaborativ ale cărei rezultate sunt influențate în primul rând de calitatea relației dintre pacient si psiholog.

Realizată în mare parte prin dialog, aceasta oferă un mediu sigur, de susținere care vă permite să vorbiți deschis cu o persoană neutră, într-un mod cât se poate de obiectiv și fără să fiți judecat.

Împreună cu psihologul dumneavoastră, veți lucra pentru a identifica și schimba modelele de gândire și comportament care vă împiedică să vă simțiți bine și vă blochează viața.

Psihoterapia nu numai că vă ajută să parcurgeți cu bine momentele dificile ale vieții, dar vă și dezvoltă noi abilități pentru a putea face față mai bine provocărilor acesteia.

Există mai multe orientări ale psihoterapiei – inclusiv terapia psihodinamică, cognitiv-comportamentală, integrativă și alte tipuri – care ajută persoanele să lucreze cu problemele lor.

Dar în ce constă aceste orientări psihoterapeutice și de unde știu care este cea mai buna pentru mine?

În general, psihologii se bazează pe una sau mai multe dintre aceste orientări. Fiecare perspectivă teoretică influențează ceea ce se întâmplă în biroul său.

Psihologii care folosesc terapia cognitiv-comportamentală, de exemplu, au o abordare mai practică a tratamentului. Psihologul dumneavoastră vă poate cere să efectuați anumite sarcini menite să vă ajute să dezvoltați abilități mai eficiente de a face față provocărilor vieții. Această abordare implică deseori teme pentru acasă. Între ședințele de psihoterapie, psihologul ar putea să vă ceară să exersați noi abilități. De exemplu, dacă aveți fobie de lifturi, poate să vă pună să vă jucați cu butoanele de la ascensor. 

În contrast, abordările psihanalitice (psihodinamice) și umaniste se concentrează, de obicei, mai mult pe vorbire decât pe practică. S-ar putea să vă petreceți ședințele de terapie discutând despre experiențele trăite în trecut, pentru a vă ajuta pe dumneavoastră și pe psihologul dumneavoastră să înțelegeți mai bine cauzele principale ale problemelor actuale.

Susțin o abordare comună.

Colaborarea dintre psihologi și psihiatrii este destul de esențială pentru coordonarea și aplicarea celei mai bune terapii pentru pacienți.

În formele cele mai severe ale anumitor afecțiuni precum depresia, schizofrenia, agorafobia sau tulburarea bipolară, pacienții se află deseori în imposibilitatea de a răspunde unui tratament psihoterapeutic. Primul cuvânt de spus în astfel de cazuri îl va avea întotdeauna medicul psihiatru care va administra tratament medicamentos în combinație cu intervenția psihoterapeutică și va ține sub observație pacientul până la stabilizarea acestuia.

În încheiere, nu am vrut să spun că o profesie este mai bună decât cealaltă. Ambii specialiști lucrează ca o echipă pentru a ajuta la vindecarea suferinței oamenilor.

Author: Gabi Enache

1 thought on “Psiholog sau psihiatru? Care-i diferența și de care dintre ei este nevoie?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *