Ies din benzinărie și merg spre mașină.
Copilul din fața mea deschide o pungă de chipsuri cu cașcaval. Bagă unul în gură, se uită la mine și întinde punga spunând: „Ia și tu, vrei? Sunt foarte, foarte bune!”
Mă opresc din mers și durează ceva până să îmi dau seama ce se întâmplă.
De câte ori nu am auzit expresia „Mami, nu îmi plac astea, ia-le tu!”
Însă de data aceasta era altfel.
De data aceasta copilul, în vârstă de numai șase ani, tocmai ce îmi oferea, în mod deschis și sincer, mâncarea lui preferată.
De ce mi s-a părut acest comportament atât de ieșit din comun?
În primul rând, dacă ești părintele unui copil mic, atunci probabil că ai auzit de nenumărate ori acea frază monosilabică: „Al meu!” sau „A mea!”
În al doilea rând, copiii pot face multe lucruri – cum ar fi să se joace de dimineața până seara, sau să adoarmă în orice loc și în orice poziție, atunci când le e somn. Dar se pare că „a împărți ceva bun”, cu altcineva, nu este punctul lor forte.
Când vine vorba de cei mici, se pare că generozitatea este o abilitate care se cere a fi învățată și cultivată în mod constant.
Așa că, de data aceasta nu am lăsat lucrurile pur și simplu să se întâmple.
Am mers mai departe, din dorința de a afla ce spun cercetările asupra creierului despre generozitate și ce putem face pentru a o cultiva, la cei „pitici”.
Și primul lucru pe care l-am aflat este că, generozitatea la copii crește o dată cu vârsta.
Bine, sunt unele studii care ne spun că, încă de când venim pe lume, ne naștem cu o anumită predispoziție către generozitate.
Dar chiar și așa, în calitate de bebeluși, suntem în mod inerent egoiști.
Bine, noi nu ne amintim asta, însă părinții noștri cu siguranță au remarcat acest aspect în momentele când nu ne convenea nimic și ne puneam pe plâns din orice.
Apoi, pe măsură ce am crescut, am devenit din ce în ce mai buni la aplicarea diferitelor strategii sociale cu scopul de a obține ceea ce ne doream, fără să-i prejudiciem (prea mult) pe cei din jur.
În încercarea de a oferi și o nuanță științifică acestui lucru, Dr. Jean Decety și Jason Cowell, la acea vreme cercetători în cadrul Universității din Chicago, au publicat un studiu asupra generozității în care au înregistrat activitatea electrică a creierului (folosind EEG și urmărirea ochilor) a unui grup de copii cu vârsta cuprinsă între trei și cinci ani, în timp ce se uitau la desene animate scurte ce descriau comportamente prosociale și antisociale ale unor personaje care se ajutau sau se răneau unii pe alții.
După vizionarea animațiilor respective, copiii au jucat o versiune modificată a „jocului dictatorului”, un instrument experimental popularizat în studiile psihologiei sociale și în economie.
Pentru acest joc, li s-au dat zece autocolante și li s-a spus că autocolantele sunt ale lor pentru a le păstra. Apoi au fost întrebați dacă doreau să împartă vreunul dintre autocolantele lor cu un copil anonim, care urma să vină la laborator mai târziu în acea zi.
Copiii aveau două cutii, una pentru ei și una pentru copilul anonim (pe care nu îl mai întâlniseră înainte și despre care nu știau absolut nimic).
Pentru a preveni influențarea studiului, experimentatorul s-a întors cu spatele, în timp ce copilul decidea dacă sau ce cantitate de autocolante să împartă.
În medie, copiii au împărțit mai puțin de două autocolante (1,78 din 10) cu copilul anonim.
Nu a existat nicio diferență semnificativă în ceea ce privește comportamentul de împărțire, în funcție de sex sau vârstă.
Însă cea mai mare surpriză a fost când, în urma analizei rezultatelor, cercetătorii au descoperit că natura desenelor animate, vizionate de către copii la începutul studiului, ar putea influența probabilitatea copiilor de a se comporta într-un mod generos.
În urma scanărilor creierului participanților la studiu, oamenii de știință au descoperit că, conținutul videoclipului, care le-a fost difuzat înainte copiilor, a influențat cât de generoși au fost mai târziu cu împărțirea autocolantelor respective.
Mai mult, scanările imaginilor creierului copiilor în timp ce aceștia îndeplineau sarcinile de a împărți stickerele respective au arătat o activitate redusă în cortexul prefrontal al copiilor, o zonă a creierului implicată, printre altele, în controlul impulsurilor, luarea deciziilor și autocontrol.
Mai puțină activitate în această regiune a creierului a fost asociată cu strategii mai precare de deschidere și interacțiune socială.
Cortexul prefrontal este modelat, înainte de toate, prin învățare.
Iar acest lucru ar putea exclude, de fapt, ideea conform căreia copiii nu împart din egoism.
Mai degrabă, copiilor nu li s-a cultivat suficient generozitatea sau „nu au fost învățați să împartă”.
Procesele cognitive ale copiilor noștri sunt adesea mai complexe decât ne dăm seama.
Iar primul mediu în care crește un copil este dat de familia sau de oamenii din jurul său.
Astfel, impactul animațiilor scurte, la care s-au uitat copiii în acel studiu, ar putea fi și impactul evenimentelor de viață, sau al oamenilor care se află lângă ei.
A avea un exemplu bun și echilibrat când vine vorba de manifestarea generozității, încă de la începuturile vieții, ar putea avea un impact enorm asupra societății și asupra personalității individului matur, de mai târziu.
Și fiecare dintre noi putem contribui la construirea unei generații de copii mai deschiși către „a da”, lucrând să devenim acele exemple bune pe care le-am văzut, sau nu, la cei de lângă noi.
Mai mult, generozitatea are și propriile avantaje, mai egoiste.
În primul rând, atunci când oferim, corpul nostru eliberează oxitocină, un hormon care stimulează o reducere a nivelului de anxietate și, în general, sentimente de conexiune și pozitivitate față de cei din jur.
În al doilea rând, generozitatea contribuie la menținerea sănătății noastre fizice.
Cercetările au descoperit că oamenii generoși înregistrează rate mai scăzute ale mortalității, un risc mai mic de apariție a problemelor cardiace, reduceri ale simptomelor durerii cronice și niveluri crescute de imunoglobuline A (care măresc funcția imunitară).
Toate acestea au fost asociate cu actul de a da.
Așa că, învățați-i pe cei mici generozitatea, ori de câte ori vi se ivește ocazia și ori de câte ori simțiți că aveți ceva de oferit.
Deoarece copiii care dăruiesc, vor evolua în acei adulți deschiși și generoși, din a căror lume tot ei vor culege, pe mai departe, roadele.
