Cuvântul „emoție” este derivat din verbul latin „emovere” care înseamnă „a te mișca în afară”.
Prin urmare, emoția ar putea fi înțeleasă ca o stare agitată sau excitată a minții și a corpului nostru în relație cu ceva sau despre cineva.
Astfel, unei emoții nu i se poate atribui noțiunea de pasivitate, existența ei fiind profund dinamică.
Emoțiile sunt o modalitate senzorială, asemănătoare văzului, auzului, mirosului și așa mai departe.
Cu ajutorul lor, înregistrăm tot ceea ce se întâmplă din punct de vedere afectiv înăuntrul și în afara noastră.
Dacă ai putea să faci abstracție de toate celelalte modalități senzoriale clasice din corpul și din creierul tău, la final ar mai rămâne ceva.
Acest lucru este emoția.
Însă cea mai fundamentală diferență dintre emoții și celelalte modalități senzoriale constă în faptul că modalitățile senzoriale (auzul, văzul, mirosul, gustul și senzațiile tactile) înregistrează stări ale lumii externe, mai precis ale obiectelor, în timp ce emoțiile înregistrează stările subiective, ale lumii tale interne.
Practic, emoțiile înregistrează propria stare.
Însă, înainte de a lua în considerare câte feluri de emoții există, să reflectăm pe scurt asupra rolului pe care îl au emoțiile în viața noastră.
Emoțiile nu sunt doar simțite la nivel intern, subiectiv, ci sunt, la rândul lor, exprimate.
De exemplu, ne simțim bucuroși când ne întâlnim cu o persoană dragă și triști atunci când o pierdem.
La fel cum suntem încântați de mirosul unei cafele calde și dezgustați atunci când cățelul persoanei din fața noastră tocmai ce a vomitat sau a făcut caca pe trotuar.
Acest aspect expresiv al emoției este ceea ce ne permite să recunoaștem atât stările noastre emoționale cât și pe cele ale altora, și să empatizăm cu ei.
Din punct de vedere psihologic, este unul dintre aspectele inteligenței emoționale.
Și, din punct de vedere nurobiologic, aceste sentimente sunt reglate, în cea mai mare parte, de sistemul neuronilor oglindă din creier.
Care este rolul emoțiilor în viața noastră?
Toate mamiferele sunt ființe simțitoare, ceea ce înseamnă că, a fi în viață, pentru ele se simte într-un anumit fel iar aceste sentimente le ajută să își acceseze nevoile și să facă față provocărilor din lumea lor.
Așadar, emoția este forța catalizatoare a vieții și implicit a motilității, atât la oameni cât și la celelalte specii de animale.
Și, la fel ca majoritatea modalităților noastre senzoriale, emoțiile sunt înregistrate pe o scară a sentimentelor – de la plăcut la neplăcut.
Lucrurile plăcute sunt considerate ca fiind, în general, bune pentru noi din punct de vedere biologic iar cele neplăcute sunt considerate ca fiind rele.
Când spun „bune pentru noi din punct de vedere biologic” mă refer la faptul că ele ne sporesc șansele de evoluție, supraviețuire și de reproducere.
Mai mult, cu cât ne simțim mai bine în urma unei activități, cu atât vrem mai mult să repetăm activitatea respectivă.
Și pentru asta au evoluat, în cele din urmă, emoțiile – te motivează să faci lucruri care sunt bune pentru tine din punct de vedere biologic și să eviți lucrurile care ți-ar putea face rău.
Ce sunt circuitele universale ale emoțiilor?
Circuitele universale ale emoțiilor se regăsesc în structurile profunde și antice ale creierului, inclusiv amigdala și hipotalamusul.
Jaak Panksepp, fondatorul disciplinei neuroștiinței afective, a identificat 7 circuite universale ale emoțiilor, prezente la toate mamiferele, inclusiv la unele specii de păsări.
Când spun „prezente”, nu mă refer doar la comportamente și sentimentele asociate emoțiilor respective, ci la anatomia subiacentă a zonelor creierului și la reacțiile neurochimice generate de acestea.
Și toate aceste 7 circuite se pare că au o vechime de peste 200 de milioane de ani.
De fapt unele sunt chiar mai vechi, cum ar fi emoția de PANICĂ, pe care o împărtășim cu păsările.
Cele 7 emoții universale sunt: CĂUTARE (speranță), FURIE (mânie), FRICĂ (angoasă, anxietate), DORINȚĂ, GRIJĂ (îngrijire), PANICĂ (tristețe/doliu) și JOACĂ (încântare socială).
Conform lui Panksepp, emoțiile primare și afectele asociate acestora par să fi dobândit capacitatea de a mobiliza animalele spre acțiune în moduri care le-au promovat supraviețuirea și reproducerea.
De exemplu, la oameni, emoția de frică, anxietate, ne-a determinat în trecut să ne construim adăposturi, să căutăm leacuri pentru boală și să ne asociem în grupuri pentru a ne simți în siguranță.
Emoția căutării de nou ne-a determinat să ne gândim la stele și să învățăm lucruri noi despre știință, natură și univers.
Emoția dorinței sexuale este cea care ne-a împins spre reproducere în timp ce emoția de grijă ne-a ajutat să avem grijă de puii noștri, de familie și de restul oamenilor din jur.
Iar modalitățile prin care noi răspundem în ziua de azi la aceste situații sunt, în cea mai mare parte, influențate de felul în care au răspuns strămoșii noștri în trecut.
Mai mult, acei strămoși care nu posedau secvențele genetice care pre-programau aceste răspunsuri adaptative multiple tindeau, așadar, să nu supraviețuiască și să nu se reproducă cu succes.
Acesta este motivul pentru care noi oamenii, am moștenit doar acei strămoși care au reușit cu succes să își transmită genele mai departe.
Luați, de exemplu, FRICA (anxietatea), considerată ca fiind una dintre cele șapte emoții de bază.
Ne naștem cu o aversiune instinctuală față de înălțimi, față de șerpi precum și cu alte câteva astfel de temeri (pe care le regăsim în majoritatea fobiilor comune, care sunt derivații ale acestui sistem al fricii).
Și nu doar noi avem acest circuit al FRICII ci și multe alte animale.
Șobolanii, de exemplu, îngheață atunci când sunt expuși la un singur păr de pisică, încă de când se nasc.
Totuși, sistemul fricii, ca toate celelalte sisteme de bază ale emoțiilor, este deschis schimbării și învățării de lucruri noi. Acesta este și motivul pentru care, deși nu ne naștem cu o aversiune față de prizele electrice, acestea ajung prin experiență să fie asociate cu FRICA.
Mai mult, pentru o parte din aceste emoții de bază există și unele diferențe semnificative în funcție gen.
Bărbații, de exemplu, au o predispoziție de a-și manifesta mai direct și mai violent FURIA (și implicit, agresivitatea). Iar asta probabil pentru că de-a lungul timpului aceștia au fost cei care au mers la război sau trebuiau să țină prădătorii departe.
În același timp, femeile se nasc cu o predispoziție spre îngrijire, pentru că ele sunt cele care dau naștere la copii și au, în cea mai mare parte, GRIJĂ ei.
Așadar, emoțiile sunt fundamentul conștiinței și al evoluției noastre.
Sunt cele care ne-au ajutat să ne găsim remedii la durere și la boală, să construim adăposturi, stadioane olimpice, să inventăm zei, rachete, mașini și avioane, și să avem grijă de cei de lângă noi.
Ba tot ele au construit culturi, civilizații, și feluri inedite de a ne îmbrăca și de a relaționa unii cu alții.
Așa că, fiecare emoție, pe care o simțim, ne spune o poveste.
Iar prin felul în care vom răspunde acelei emoții, vom avea șansa de a actualiza poveștile din care am fost creați.
Și nu ne vom opri aici.
Vom discuta despre fiecare sistem emoțional în parte.
Despre rostul lui, istoria lui și cum a fost creat.
Pe curând…
in sistemul limbic si in cea mai mare parte in aceleasi circuite in ambele emisfere ale creierului.
Acestea sunt circuite care ne permit sa prelucram informatii senzoriale pe care le primim la nivel intern, ea fiind, de asemenea, responsabila de regularea emotiilor.
Circuitele universale sunt formate din aceeasi structura a creierului (in special amigdala si fasciculul iubirii) si sunt impartite in categoriile urmatoare: emotii primare (frica, furia, surpriza, bucuria), emotii mixte si emotii secundare (mania, teama, dezgustul, tristetea).
Oricine poate beneficia de inteligenta emotionala si de constiinta propriei emotii. Cu adevarat inspirational! Acest articol ne ajuta sa intelegem m