Deși au trecut mai bine de 90 de ani de la moartea sa, Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei, a rămas în continuare un personaj destul de controversat. Părerile lui au stârnit atât entuziasm cât și sentimente puternice de dezgust în majoritatea cercurilor științifice.
Teoria psihicului uman precum și introducerea ideii că există sexualitate infantilă, au pornit o nouă viziune cu totul diferită față de tot ce se știa despre psihologie până la acea vreme.
Poate că cea mai durabilă și importantă idee a lui Freud a fost aceea că psihicul uman este structurat în trei părți, Sine, Eu și Supraeu, care se dezvoltă în etape diferite ale vieții noastre.
Acestea nu erau considerate ca fiind părți ale creierului uman (în niciun caz nu aveau referințe biologice la vremea aceea), ci mai degrabă erau văzute ca sisteme, niște instanțe diferite ale aparatului psihic care ne definesc personalitatea și comportamentul din viața de zi cu zi.
Conform modelului psihologic al lui Freud, Sinele este partea primitivă și instinctuală a minții care conține impulsuri sexuale și agresive, precum și amintiri ascunse ale unor evenimente traumatice din trecut.
Supraeul funcționează ca o conștiință morală (acea parte din noi care de obicei ne critică), iar Eul este partea realistă care mediază între impulsurile “interzise” ale Sinelui și moralitatea Supraeului.
Acestea fiind spuse, deși nu există încă dovezi concrete în legătură cu demonstrația științifică a Complexului Oedip, mai multe idei cheie freudiene par a prinde din ce în ce mai mult aripile neurobiologiei creierului uman.
Cum face psihanaliza teren comun cu cercetarea actuală din neuroștiințe?
Freud a introdus noțiunea de gândire inconștientă ca fiind localizată în Sinele psihicului uman.
Un domeniu nou de cercetare al neuroștiinței și care a început să atragă atenția din ce în ce mai mult opiniei comunităților științifice, începe să se potrivească într-o oarecare măsură cu ceea ce psihanaliza a descris ca fiind Supraeul.
Este vorba despre metacogniție, denumire care face referire la conștientizarea proceselor noastre de gândire conștientă. Un fel de gândire despre gândire.
Iar interesul din ce în ce mai mare acordat metacogniției și cercetării acestui domeniu din ultimii cinci ani încep să arunce tot mai multă lumină asupra Supraeului psihanalitic al lui Freud.
Un exemplu clar este concurentul care, pe timpul participării la un test, emite judecăți și se îndoiește de propriile răspunsuri la test, gândindu-se de fapt la propriile sale gânduri.
În timp ce concepția lui Freud despre Supraeu a jucat un rol mai etic, încurajând Sinele și Eul să urmeze regulile morale transmise de părinți și de societate, rolul său (la fel ca metacogniția) era acela de a impune ordinea (în judecată și în acțiuni).
Într-o abordare recentă a metacogniției din cadrul unei conferințe a Asociației pentru Studiul Științific al Conștiinței din Buenos Aires, psihologul cognitiv Axel Cleeremans a subliniat că structura lui Freud, Sine-Eu-Supraeu, se potrivește destul de mult cu structura Inconștient-Conștient-Metacogniție a minții, studiată astăzi în neuroștiințe.
“Sinele este ceea ce denumim ca fiind partea inconștientă a psihicului uman. Este acel rezervor vast al minții umane, plin de conținuturi psihice și de reprezentări care ne influențează alegerile și procesarea continuă, fără a fi accesibil în vreun fel gândirii conștiente.”
„Supraeul se comportă într-un fel foarte asemănător cu metacognitia. Pe lângă conștientizarea noastră primară, filmul plin de gânduri pe care îl avem în minte imediat ce ne trezim din somn și câmpul de senzații pe care îl experimentăm se datorează în mare parte unui sistem de monitorizare și control al experienței umane.” „Iar acest sistem”, spune Cleeremans, “este reprezentat de metacogniție sau de Supraeu.”
Cleeremans consideră că o mare parte din activitatea lui Freud are o valoare științifică astăzi. „Cred că Freud a fost și încă mai este discreditat în mod greșit. De fapt, a fost discreditat pentru tot felul de motive politice care nu au nicio legătură cu ideile sale”, spune el.
În timp ce ideile lui Freud asupra femeilor și asupra sexualității umane, au fost și sunt respinse în mare parte, avem concepte și afirmații psihologice care aduc o valoare considerabilă în toată structura activității sale.
Foarte multe idei principale ale psihanalizei sunt în picioare și se țin destul de bine, chiar dacă psihologia traversează o perioadă de renaștere și de restructurare influențată în mare parte de neuroștiințe.
Deși povestea pare a fi destul de sumară, avem totuși un început ce pare a fi destul de promițător.
Surse:
https://pdfs.semanticscholar.org/8151/ca91d99dbe73cd9ba0163072c3db4e8b6973.pdf
