Oamenii de știință au descoperit că abuzurile domestice modifică chimia creierului într-un mod ce face ca victimelor să le fie aproape imposibil să părăsească relațiile.
Potrivit unui studiu realizat de către Shelley Taylor, profesor de psihologie și cercetător în cadrul Universității din California (UCLA), unul dintre principalii hormoni neurotransmițători responsabili de acest lucru este chiar oxitocina.
Oxitocina se mai numește în termeni populari și hormonul iubirii. Acest neurotransmițător este responsabil în principal de stabilirea legăturilor sociale și emoționale dintre oameni. Datorită lui reușim să avem relații de încredere, să cooperăm și să devenim mai atașați unul de celălalt.
În mod normal, oxitocina eliberată în amigdală promovează legături sociale pozitive și are un efect calmant.
Dar, în același timp, ea poate fi responsabilă și de declanșarea anumitor comportamente violente, însă numai la indivizii înclinați spre agresivitate. Aceștia încearcă să evite părăsirea și abandonul prin intimidarea și dominarea partenerilor cu care se află într-o relație.
Iar aceste relații abuzive urmează de regulă un cerc vicios al violenței.
Un model în care perioadele de abuz sunt compensate sau anulate de perioade mai blânde, în care agresorul își cere scuze pentru comportamentul violent, folosindu-se de cuvinte sau gesturi calde menite să-și facă victima să uite și să capete încredere că lucrurile vor fi din ce în ce mai bune pe viitor.
Victimele reintră de regulă în acest joc de fiecare dată, justificându-le acțiunile violente ca fiind legate de cu totul alți factori externi, nicidecum de agresivitatea intrinsecă a partenerilor.
De exemplu, acestea pot considera acțiunea agresivă a partenerilor ca fiind un mecanism de apărare în fața unor evenimente mai dificile ale vieții sau rezultatul stresului de la muncă, refuzând să o perceapă drept un comportament toxic.
Impactul acestei ambivalențe poate fi atât de puternic, încât victimele se află deseori în imposibilitatea de a gândi logic tot ceea ce li se întâmplă.
Ce puteți face dacă vă regăsiți, ca victimă, într-un astfel de cerc vicios?
În primul rând, nu este totul pierdut. Nu trebuie să vă simțiți defecți și ireparabili. Cu toții putem ajunge la un moment dat într-un astfel de cerc vicios, iar asta se poate datora unor evenimente traumatice din trecut.
Tipul de credințe pe care îl avem, și care ne este influențat de toate aceste experiențe, ne va modela modul în care percepem realitatea, felul în care reacționăm și în care alegem să o interpretăm.
Iar acest fapt este dovedit științific.
Creierul creează aceste concepte și încearcă necontenit să găsească modalități de validare a acestora.
Acesta este modul în care se construiesc prejudecățile. Experiențele anterioare ne dictează, în mare parte inconștient, felul în care reacționăm la realitatea externă și în care ne planificăm viața.
Experiențele trecute, în special cele din copilărie, modelează inevitabil acest pattern de funcționare al creierului uman. Ele creează așa zisele sisteme de valori personale, în funcție de care ne orientăm acțiunile și comportamentul.
Acestea, la rândul lor, determină obiceiurile noastre de gândire. Iar obiceiurile de gândire ne vor defini modul în care vorbim și acționăm. Și așa mai departe.
Acest pattern de funcționare al creierului se aplică și în cazul experiențelor dureroase, fie ele de natură fizică sau psihică. De fapt, cercetările recente ne sugerează că ambele tipuri de durere sunt procesate de aceleași zone cerebrale.
Exersate suficient, aceste experiențele dureroase ale abuzului vor crea la rândul lor o rezistență și o toleranță la durere mult mai crescută.
Astfel, suferința devine tolerabilă și începe să ne afecteze din ce în ce mai putin.
Această realitate neurologică a fost utilizată inițial ca un mecanism de supraviețuire și este denumit adaptabilitate la mediu.
Problemele apar atunci când rezistența la durere și la suferință ne împiedică să părăsim mediul toxic.
Indiferent de situație, abuzul nu este justificabil.
Aveți puterea de a vă reface viața, oricât de greu și de imposibil vi s-ar părea în acest moment. Puteți începe prin a schimba felul în care gândiți, cum vorbiți, cum percepeți situațiile și cum reacționați la ele.
Nu sunteți obligați să creșteți într-o cultură a violenței și a fricii, în care munca trebuie să fie grea, oamenii trebuie să aibă o dispoziție proastă atunci când se întorc seara acasă, relațiile și căsătoriile sunt imposibile sau greu de păstrat și, pentru a supraviețui, trebuie să te aștepți mereu la ce-i mai rău.
Cu toții facem greșeli și nimeni nu este perfect. Însă, cel mai dificil este să ne privim și să ne acceptăm toate aceste greșeli care ne macină.
Este un pas important care trebuie făcut pentru a putea părăsi relația abuzivă.
Deși doare, adevărul este singurul care are puterea de a ne elibera si de a ne vindeca de suferința prin care trecem.
Pentru a realiza acest lucru, puteți începe să vă reluați relațiile cu familia și cu prietenii apropiați. Puteți începe prin a le povesti despre situația dificilă în care vă aflați. Ei au puterea să vă protejeze și să vă ajute să faceți un pas în afara cercului vicios în care ați intrat.
În cazul în care nu aveți prieteni apropiați sau familie, sau nu-i vedeți capabili sa vă ajute în vreun fel, puteți începe prin a căuta ajutor de specialitate la centrele și asociațiile care se ocupă cu protecția și integrarea victimelor violenței domestice.
Puteți apela oricând la numărul 0800 500 333, linie telefonică gratuită, înființată de autorități în acest scop. Sau la diversele organizații care oferă consiliere psihologică și psihoterapie gratuită femeilor victime ale abuzului fizic și psihic, cum ar fi:
Asociația Anais (https://www.asociatia-anais.ro),
Centrul de recuperare pentru victimele violenței în familie Solwodi (https://solwodi.ro/)
Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor https://violentaimpotrivafemeilor.ro/
Până la urmă, tot ceea ce contează este să începeți să faceți un mic pas în direcția evadării din relația abuzivă în care vă aflați.
4 thoughts on “De ce rămânem în relații abuzive?”