Cum definim masculinitatea în zilele noastre?

Potrivit unui raport realizat pe baza datelor colectate de la Organizația Mondială a Sănătății cu privire la rata sinuciderii din țara noastră, România se situează pe locul 100 din 183 de țări.

Rata suicidului în rândul femeilor este sub media europeană, înregistrând în 2018 un scor de 5 sinucideri la 100.000 de locuitori, comparativ cu media de 8.1.

În rândul bărbaților însă, rata este una foarte mare: 40,6 în România, față de 28,7 la suta de mii de locuitori – media UE.

Acestea fiind spuse, în România, bărbații au de 8 ori mai multe șanse să moară din cauza sinuciderii în comparație cu femeile.

Mulți experți explică existența acestui fenomen prin faptul că multi bărbați au fost crescuți și educați într-un mediu mai dur, în care nu au fost încurajați ori li s-a spus să nu își exprime emoțiile. Acest stil de creștere și de educatie a facilitat însă apariția conceptului greșit al masculinității și al învelișului dur și de neclintit cu care aleg să se afișeze majoritatea dintre acestia.

Poate fi acest concept rigid și puternic culturalizat al masculinității responsabil de unele tulburări psihologice?

Ce legătură se află între masculinitatea toxică și cifrele îngrijorătoare ale ratei de suicid din rândul bărbaților din țara noastră?

Păi, într-un sens mai general, masculinitatea tradițională este văzută drept un set de calități, comportamente și roluri asociate bărbaților, precum duritatea, forța, curajul, independența, conducerea și asertivitatea.

Aceste trăsături și comportamente, care sunt considerate adecvate din punct de vedere cultural pentru bărbăție, pot deveni în anumite cazuri foarte dăunătoare relațiilor și societății din ziua de azi.

Când se întâmplă acest lucru, masculinitatea tinde să îmbrace o formă extremă de dominanță, violență și agresivitate, dar care este însă ruptă de contextul și de nevoile în care este exprimată.


Cum este privită masculinitatea astăzi?

Fiecare bărbat are o versiune subiectivă și avantajoasă a propriei masculinității. Discuțiile în care obișnuim să dezbatem ce înseamnă să fii bărbat adevărat, mascul alfa, și despre ce este și ce nu este masculinitatea sunt destul de dese printre prieteni.

În mod tradițional, în trecut masculinitatea era privită drept o soluție unică și eficientă în toate situațiile. Existența acesteia s-a bazat pe un consens general despre modul în care bărbații trebuiau să se comporte și să acționeze în societate. Ei erau protectorii grupului și furnizorii de hrană.

Pe măsură ce inovația, normele sociale și tehnologia s-au schimbat și s-au dezvoltat, amenințările s-au diminuat din ce în ce mai mult iar locul bărbaților în societate a devenit din ce în ce mai ambiguu și mai greu de definit.

Care este scopul unui protector atunci când nu există nimic de protejat?

Odată ce femeile au început să lucreze, să fie numite în funcții de conducere și să producă un venit considerabil, cum își mai găsesc ei rolul și scopul de furnizor?

Această lipsă de claritate i-a lăsat pe unii bărbați să se simtă vulnerabili și plini de îndoieli cu privire la rolul lor în societate. Ei se pot simți singuri și deconectați, deoarece așteptările lor de la viață erau foarte strâns legate de această idee de masculinitate.

Alți bărbați se agață disperați de aceste definiții tradiționale ale masculinității, și riscă să ajungă să fie priviți de societate drept agresivi, impulsivi, dominanți și rigizi în legătură cu relațiile pe care le stabilesc cu familia și cu prietenii.

Mulți dintre ei fac această alegere, de fapt, din lipsa altor sisteme personale de valori, care trebuiau învățate și finisate în perioada copilăriei. Lipsa unor roluri masculine sau exprimarea greșită a acestora, în special de către tată, poate duce la dezvoltarea acestui concept greșit al masculinității.

De exemplu, tatăl îi poate arăta copilului imagini sau filme porno, cu scopul de a-l introduce în “tainele bărbăției”. Drept consecință, copilul poate ajunge să privească pe viitor femeile ca pe niște obiecte sexuale de care el se poate folosi oricând pentru satisfacerea propriilor nevoi. Ori, vorbește despre femei într-un mod misogin, desconsiderându-le rolul și existența în viața de familie și în afara acesteia. Fiul poate primi mesajul greșit că femeia este bună doar pentru a face copii și pentru cele casnice, și cam atât. Ca urmare și copilul va căuta să reducă femeile în relațiile viitoare la aceleași roluri.

Nu de puține ori, tatăl ține morțiș să-i amintească fiului său că bărbații adevărați nu plâng niciodată. Bărbații adevărați se înfurie când sunt insultați, acționează dur tot timpul și nu își arată emoțiile.

Bărbații nu plâng.

Sau, cel puțin, așa am fost făcuți să credem…

Când discutăm despre masculinitate, trebuie să abordăm modul în care ne așteptăm ca bărbații să afișeze emoții. Dacă un bărbat este trist, cel mai bărbătesc cu putință este să își țină lacrimile și să se țină tare pe picioare.

Dacă un bărbat este frustrat sau furios, el trebuie să își exprime cât mai puternic agresivitatea, dincolo de intenția de a vorbi și de a rezolva lucrurile într-un mod calm.

Cât de mult ne permite societatea să simțim și să ne afișăm sentimentele și suferința emoțională? Care sunt așteptările noastre cu privire la o definiție sănătoasă a masculinității și cât este de bine ca bărbații să afișeze mult mai puține emoții decât simt ei de fapt? Suntem surprinși când bărbații plâng? Asta-i face mai puțin bărbați?

Pentru o imagine cât mai corectă a masculinității și a modului în care bărbații trebuie să se comporte în societate, trebuie să pornim de la rolurile bărbaților în relații, în special cele romantice. Pentru ei, a fi deschiși, iubitori și vulnerabili, poate că nu reprezintă încă idealul de relație romantică din zilele noastre.

Cum s-au schimbat așteptările în aceste parteneriate heterosexuale? Dacă bărbatul nu este protectorul și furnizorul, cum funcționează el în aceste relații? Care este rolul unui bărbat în relațiile heterosexuale în care o femeie se poate proteja și își poate asigura și singură o viață de familie normală?

Cred că a venit timpul să redefinim termenul de masculinitate și sa introducem în definiția acestuia calități precum dragostea, loialitatea și curajul de a simți și de a fi vulnerabili. Putem fi mai mult decât duritatea, forța, independența și conducerea.

Avem nevoie să învățăm moduri noi de a ne gestiona emoțiile, altfel nu vom putea învăța niciodată cum să gestionăm respingerea, teama, neputința, rușinea, singurătatea sau tristețea.

La finalul acestui articol, probabil că am rămas cu mai multe întrebări decât răspunsuri despre ce reprezintă masculinitatea în epoca noastră modernă.

Însă, trebuie să ne facem curaj și să renunțăm la cămășile atât de dure pe care ni le-am construit în jurul concepției vechi de masculinitate, din cauza căreia orice legătură profundă era considerată ca fiind efeminată.

Author: Gabi Enache

1 thought on “Cum definim masculinitatea în zilele noastre?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *