Cum ne face creierul să credem că țigările nu sunt rele?

Indiferent dacă fumezi sau nu, țigările nu au cel mai plăcut gust. Unii îl compară cu mirosul grețos și înecăcios al fumului de ziar ars.

Dar, în timp ce mulți oameni spun că primul fum al țigării de dimineața se simte oribil, majoritatea continuă să devină totuși dependenți.

Și nu putem să nu ne punem întrebarea: Cum putem inhala un lucru atât de nociv și de urât mirositor în plămâni și, mai ales, de ce continuăm să ne facem rău singuri?

În cazul în care simțiți că această decizie nu vă aparține în totalitate, ca și când controlul nu s-ar afla tocmai la voi, atunci s-ar putea să nu fiți chiar foarte departe de adevăr.

Potrivit unui nou studiu, fumatul în mod repetat ne poate schimba creierul, transformând acel gust oribil de la început în ceva fără de care simțim că nu am mai putea trăi.

Mai precis, într-o dependență.

O cercetare recentă care a vizat dependența de nicotină, a pus în evidență modul în care sunt afectați neuronii care semnalează aversiunea față de gustul și mirosul urât al fumului de țigară.

De ce țigările au un gust atât de rău – însă doar la început?

Cercetările sugerează că, atunci când o persoană fumează pentru prima dată, sunt activate în același timp două tipuri de celule ale creierului, atât cele implicate în recompensă, cât și cele implicate în aversiunea față de gustul și mirosul urât al țigării.

Aceste tipuri de senzații sunt legate de activitatea a două populații de celule cerebrale localizate în Aria Tagmental Ventrală a creierului (ATV) și care sunt implicate în activitatea sistemului nostru de recompensare.

Până nu demult, dopamina din ATV părea să fie responsabilă de tot acest proces de menținere a dependenței.

Un nou studiu, vine însă și dă peste cap o mare parte din ceea ce știam despre fumul de țigară și dependența de nicotină

Taryn Greider, autorul acestui studiu și om de știință în cadrul Universității din Toronto, spune că principalele lucruri care fac ca senzația fumului de țigară să fie percepută ca fiind bună sau rea depind de creșterea numărului unor anumiți receptori de nicotină din creier.

Nu este vorba doar de dopamină.

Greider și echipa au descoperit că, modificând genele unor șoareci astfel încât creierul lor să fie indiferent la nicotină, fumatul va schimba numărul receptorilor de aversiune (în cazul nostru gustul neplăcut) modificând transmiterea semnalelor neuronale.

Apoi, cercetătorii au infectat șoarecii respectivi cu un virus care a avut ca scop “deblocarea” receptorilor de nicotină din ATV (cea responsabilă de recompensă și despre care am discutat la început). 

Cercetătorii au administrat din nou nicotină șoarecilor și le-au scanat creierul concomitent cu observarea comportamentului acestora.

Și aici vine partea cea mai interesantă.

Ca urmare a acestui lucru, neuronii responsabili de dopamină ai șoarecilor au declanșat un răspuns de aversiune față nicotină, în timp ce sentimentul de recompensă a fost declanșat de neuronii unui alt neurotransmițător, GABA (sau acidul gamma-aminobutiric).

Pe scurt, se pare că senzația de recompensă ne este dată de GABA. Dopamina, mai degrabă ne motivează să vrem să căutăm din nou respectiva senzație.

Greider a afirmat că, “oamenii, în general, consideră dopamina ca fiind neurotransmițătorul legat de recompensă. Dar se pare că dopamina este mai degrabă un semnal de motivație. Când acest neurotransmițător este activ, ne crește motivația de a face orice, indiferent dacă vom fi recompensați sau nu. În experimentul nostru, am arătat că dopamina poate duce și la motivația de a evita nicotina”.

Și totuși, de ce nu ne displace fumul de țigară?

Se pare că, la început, atât aversiunea față de nicotină, cât și sentimentele de recompensă sunt prezente în egală măsură.

Pe măsură ce șoarecii au devenit dependenți de nicotină, neuronii dopaminei au început să trimită semnale ce vizau atât recompensa, cât și aversiunea.

Însă, aversiunea față de nicotină se slăbește, în timp.

Iar instalarea dependenței de nicotină se face printr-un mecanism în care sentimentele de aversiune sunt înlocuite de senzațiile plăcute ale recompensei.

În cele din urmă, șoarecii vor ajunge să simtă doar răsplata și să evite definitiv retragerea și aversiunea față de nicotină.

Mai mult decât atât. Nu mai percepem fumul de țigară ca fiind ceva neplăcut ci, mai degrabă mirosul lui ne va duce mereu cu gândul la recompensă, făcându-ne să vrem din nou și din nou.  

Înțelegând modul în care ni se schimbă aversiunea și trecem la recompensă, poate fi de mare ajutor în dezvoltarea terapiilor care se axează pe aspectele dezgustătoare ale fumatului, chiar și în cazul celor care fumează de mai multă vreme.

„Dacă vom putea dezvolta un tratament medicamentos care să blocheze celulele creierului ce se ocupă de recompensă, lăsând sentimentul dezgustului activ, atunci când o persoană fumează va simți doar dezgust”, spune Greider.

„Sperăm ca astfel să fie ajutată să renunțe la fumat pentru totdeauna”.

Mai multe informații în legătură cu cercetarea originală veți putea găsi accesând link-ul de mai jos:

https://www.pnas.org/content/early/2019/11/26/1908724116.short?rss=1

Author: Gabi Enache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *