Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă în creierul copilului tău?

De ce primii doi ani de creștere sunt atât de epuizanți pentru părinți?

Când devine creierul copilului tău capabil de anumite abilități cognitive, astfel încât să știi când este timpul să te aștepți la un anumit comportament din partea celui mic, fără a-l împinge, dincolo de limitele propriilor capacități?

Și, mai ales, de ce este atât de agitat la anumite vârste, în timp ce altele sunt mai marcate de liniște și de un comportament mai echilibrat?

La 2 ani, copilul tău tocmai a încheiat o perioadă de dezvoltare rapidă a creierului. Cu toate acestea, el nu are idee cum să folosească aceste capacități cognitive uimitoare, noi.

Drept urmare, există un decalaj imens între ceea ce copilul tău vrea să facă și ceea ce poate face cu adevărat.

Gândește-te la câteva situații din viața ta de adult, când a trebuit să-ți faci curaj pentru a încerca ceva nou. Pentru a reuși, deseori a trebuit să-ți înghiți anxietatea și frica, să muncești din greu și să tragi de tine în direcția respectivă.

Pentru că nu ne iese mereu de prima oară.

Ei bine, când ai doar 2 ani, cam totul este așa.

În plus, nu există funcționare executivă (cum ar fi autocontrolul impulsurilor) și nici nu dispui de paharul magic de vin menit să te ajute să-ți gestionezi frustrarea. Drept urmare, reacția copilului va fi mult mai stângace și mai puțin demnă de încredere.

Dar, înainte de a ne adânci în poveștile despre comportamentele celor mici, este foarte necesar să luăm lucrurile pe rând, și vom începe cu dezvoltarea creierului acestora.

În pântec, micuțul tău dovlecel dezvoltă un creier posterior (hindbrain) a cărui sarcină este aceea de a controla chestiile critice, inconștiente, cum ar fi respirația și mișcarea reflexă.

Apoi, un creier mijlociu (midbrain), pentru a coordona creierul posterior și creierul anterior și, la final, un creier anterior (forebrain), pentru a controla funcțiile executive, cum ar fi cogniția și raționamentul logic.

În tot acest proces, creierul copilului tău în dezvoltare este o fabrică care pompează celule neuronale în exterior. Pe măsură ce aceste celule cresc, se mișcă și ele, urmând o anumită rută care le va conduce către o parte a creierului, unde se vor transforma într-un un tip specializat de celule, fiecare cu o funcție specifică.

Cea mai prolifică și mai rapidă dezvoltare a creierului se produce în perioada de la o lună la șase luni, timp în care sunt generați sute de mii de neuroni pe minut.

De la 7 luni până la vârsta de 2 ani, creierul își schimbă focusul și începe să creeze conexiuni între toate acele celule specializate pe care le-a creat în primul și în al doilea trimestru de dezvoltare, despre care am vorbit mai sus.

Pentru a construi aceste conexiuni, celulele creierului de bebe urmează o hartă chimică specifică menită să le conecteze cu alți neuroni. Dar, această hartă nu este cu mult mai precisă decât un GPS de pe la începutul anilor 2000.

Așa că, pentru a-și acoperi bazele neurobiologice, creierul copilului tău are nevoie să creeze mai multe conexiuni, mult mai multe decât va folosi vreodată.

Ce se întâmplă cu acești 100 de miliarde de neuroni suplimentari, cei mai mulți dintre ei murind la naștere?

Păi, în esență, creierul aflat în dezvoltare este un camp de luptă. Există o competiție pentru supraviețuire printre neuroni, destul de bine încapsulată în expresia populară „Use it or lose it”.

Acest lucru înseamnă că neuronii care supraviețuiesc sunt acei neuroni care sunt cei mai activi din punct de vedere electric.

Dacă o anumită conexiune nu va fi stimulată până la o anumită vârstă, organismul va ucide această conexiune printr-un proces numit apoptoză (sau moarte celulară).

Dar, nu este cazul să vă panicați.

Pentru că, deși poate părea destul de dură, apoptoza are foarte mult sens.

Nu are rost să investim spațiu și energie pentru a menține o conexiune neuronală care nu are niciun folos în mediul în care trăim. Ar fi ca și cum am menține și întreține o autostradă pe care nu va trece niciodată vreo mașină.

Glucoza implicată în menținerea acestor conexiuni inutile ar putea fi mult mai bine utilizată în altă parte.

Acestea fiind spuse, dacă nu reușești să-ți stimulezi copilul în anumite moduri, creierul acestuia și-ar putea anula o conexiune care, în definitiv, i-ar putea fi valoroasă.

Abilitatea creierului de a fi modelat de experiență se numește plasticitate neuronală (sau neuroplasticitate). Gradul plasticității neuronale variază în funcție de regiunea creierului și stadiul de dezvoltare al acestuia.

Acest lucru dă naștere ideii că există perioade critice în timpul cărora este necesară intervenția experienței pentru a sculpta așa cum trebuie circuitele pentru anumite funcții ale creierului.

Unul dintre cele mai bune exemple vin din aria vizuală.

Dacă un bebeluș are un bandaj pe un ochi (pentru tratarea unei infecții, de exemplu) și bandajul este menținut mult timp, atunci ochiul respectiv poate orbi pe viață.

Același bandaj aplicat pe ochiul unui adult nu va cauza nicio problemă durabilă.

Motivul orbirii nu este că ochiul a încetat să funcționeze (lucru confirmat prin înregistrarea activității electrice din globul ocular), ci mai degrabă că informația provenită din acel ochi nu a fost prezentă pentru a ajuta la menținerea conexiunilor adecvate în creier în timpul perioadei critice pentru dezvoltarea văzului.

Să fie oare experiența sculptorul care cioplește blocul de piatră ce reprezintă creierul aflat în dezvoltare pentru a crea forma lui matură?

Din păcate, studiile asupra copiilor abuzați și neglijați, vin și ne confirmă cât de important este să-ți stimulezi copilul în primii cinci ani de la naștere și nu numai

Crescuți în lipsa unor părinți “corespunzători”, acești copii au ajuns să prezinte deficite extreme în limbaj, socializare și alte elemente fundamentale ale comportamentului uman.

În schimb, noile cercetări ne sugerează că, chiar și copiii nenăscuți încă, formează conexiuni neuronale bazate pe stimularea mediului intrauterin. De exemplu, bebelușii care aud două limbi atunci când se află în pântec vor manifesta stimulare crescută la ambele limbi la naștere, în timp ce un copil care a auzit o singură limbă în pântec, va răspunde doar la acea limbă.

Așadar, dacă vrei ca și copilul tău să fie bilingv, ar fi bine să petreci mai mult timp vizualizând filme atunci când ești însărcinată.

Nu ezita să urmărești filme în altă limbă. Creierul copilului tău este foarte optimizat pentru acest nivel de stimulare cerebrală, așa că ar fi bine să profitați amândoi de asta.

După cum am menționat anterior, în timp ce majoritatea dezvoltării creierului se întâmplă în pântec, la naștere, creierul copilului tău cântărește doar 25% din dimensiunea sa potențială, cam cât creierul unui cimpanzeu adult.

Este destul de clar că experiența din anii timpurii este importantă pentru dezvoltarea și acordajul fin al circuitelor din anumite  regiuni ale creierului. În primii trei ani de viață copiii trec printr-o perioadă de plin acordaj emoțional și relațional care, mai târziu, se vor dovedi destul de importanți în dezvoltarea și integrarea lor sănătoasă ca adulți.

În primi doi ani, singurul mod în care copilul tău își poate exprima nevoile și poate solicita ajutorul este să plângă. Cel puțin până va fi capabil să treacă la utilizarea limbajului în acest sens. Însă, modul în care vei răspunde la aceste nevoi va modela atât viziunea copilului asupra lumii, cât și încrederea în forțele proprii pentru a o explora (sau stima de sine).

Așa că, unul dintre cele mai mari cadouri pe care le putem oferi copiilor noștri este înțelepciunea că viața nu este perfectă (și că nici oamenii nu sunt).

Iubindu-i necondiționat și fiind mereu acolo atunci când vor avea nevoie de noi, pentru a-i ajuta să crească și să se bucure de acest lucru complicat pe care îl numim viață, cam asta înseamnă pentru mine parenting.

Nimic mai mult.

Fie ca noul an să vă aducă căldură, dragoste și lumină pentru a vă ghida calea către cele mai frumoase destinații ale vieții!

La mulți ani!

Author: Gabi Enache

1 thought on “Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă în creierul copilului tău?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *