Australia arde.
Suficient cât să ne gândim la toate animalele chinuite în flăcări și la cei care încearcă disperați să mai salveze ceva din iadul în care se scaldă această țară.
Iar printre acești salvatori se regăsesc și pompierii.
Miile de pompieri mobilizați nu doar să salveze o țară, ci o întreagă planetă.
Nu putem trece cu vederea încărcătura emoțională și responsabilitatea care se află pe umerii lor, ce simt și ce gândesc cei care se luptă în zilele acestea cu focul.
Și care este prețul fizic și psihic ce trebuie plătit pentru a susține asemenea eforturi.
Nu putem să nu ne gândim că, uneori, salvatorii au și ei nevoie să fie salvați.
În ultima vreme, psihologii din domeniul situațiilor de urgență au făcut pași mari și importanți în ceea ce privește identificarea stresului post-traumatic (PTSD) apărut ca urmare a provocărilor la care sunt expuși pompierii pe toată activitatea lor.
Din păcate, mă refer aici la cercetări care au avut loc în alte țări, România poziționându-se destul de discret când vine vorba de sănătatea mintală a angajaților din domeniul situațiilor de urgență.
Dar, asta este cu totul altă poveste.
Ultimele date referitoare la incidența acestui sindrom ne arată că pompierii înregistrează cea mai mare rată de PTSD, aproximativ la fel de mare ca cea înregistrată de soldații care se întorc din teatrele de război.
Aproape toți pompierii operativi au experimentat sau vor experimenta un eveniment cu potențial traumatic la un moment dat.
Un studiu asupra pompierilor din Statele Unite în care s-a analizat tipul de evenimente traumatice trăite de aceștia, a dezvăluit ratele mari de încărcătură traumatică la care au fost expuși.
De exemplu, mulți au fost expuși la incidente ale victimelor agresiunilor fizice, persoane care au fost găsite moarte sau „ciopârțite” în casă, (acolo unde decesul nu s-a datorat cauzelor naturale) sau accidente în care au existat persoane grav rănite.
Unii au raportat un stres imens asociat intervențiilor de acordare a ajutorului medical copiilor și sugarilor răniți sau în stare de inconștiență.
Într-un alt studiu s-a descoperit că pompierii au raportat, în general, urgențele medicale și accidentele grave de circulație ca fiind cele mai traumatizante solicitări.
Problema pompierilor care se confruntă cu aceste situații tulburătoare nu este lipsa conștientizării existenței acestui sindrom de stres post-traumatic, ci recunoașterea simptomelor acestei afecțiuni la care sunt expuși.
Pentru că, cel mai important lucru îl reprezintă depistarea din timp a bolii și identificarea tratamentelor disponibile.
Care sunt simptomele și ce putem face pentru a preveni instalarea acestei afecțiuni?
PTSD începe cu expunerea la un eveniment traumatic, atât într-un mod direct dar și ca martor ocular, în urma căruia persoana expusă va fi cuprinsă, o perioadă, de reamintirea obsesivă a imaginilor traumatice ale evenimentului.
Poate fi vorba despre un copil care ne-a murit în brațe încercând să-l salvăm, despre o mamă rănită critic și îngrijorată de soțul ei sau de copilul acesteia, de locuințe mistuite în flăcări și despre oamenii care plâng după ele, despre vehicule distruse și pierderi multiple de vieți omenești.
PTSD poate apărea sub diferite forme.
Însă, când vine vorba despre cele mai frecvente simptome manifestate în rândul pompierilor, patru dintre acestea au atras în mod special atenția cercetătorilor din domeniul sănătății mintale.
1. Reexperimentarea situațiilor traumatice.
Într-un raport din anul 2016, Asociația Internațională a Pompierilor (IAFF) a estimat că 20% dintre pompieri și paramedici au prezentat simptome ale PTSD, în comparație cu cele 3,5% asociate populației generale.
Problema la pompieri este că stresul post-traumatic este întâlnit și consolidat cu fiecare eveniment traumatic experimentat pe viitor. Cei afectați ajung să obosească mult mai repede în turele de lucru, să fie demotivați, autocritici, nereușind să mai găsească sensul în ceea ce fac. Rezultatele acestei expuneri repetitive ajung să fie manifestate în coșmaruri, flashback-uri, episoade maniacale și amintiri persistente marcate de tristețe.
Amintirea evenimentelor traumatice, indiferent de manifestare, tinde să încarce negativ adevărata percepție a realității. Acest lucru face ca cei expuși să nu mai fie în stare să își dozeze suficient eforturile la intervenții, find captivi în evenimentele traumatice care se desfășoară constant în filmul minți lor. Pot deveni neatenți sau mult mai expuși pericolelor specifice profesiei de pompier.
2. Evitarea
Un pompier care se confruntă cu un stres peste măsură, va evita locurile, oamenii și situațiile care-i vor trezi sentimente puternice, bune sau rele, dar foarte încărcate afectiv.
O astfel de persoană va fi percepută ca fiind mai iute la mânie, păstrând resentimentele și supărarea pe o perioadă mai lungă de timp, fiindu-i destul de greu să se angajeze emoțional și afectiv în relațiile cu cei din jur.
3. Negativitate constantă.
A percepe negativ lumea, manifestând în mod constant o viziune sumbră asupra vieții, poate fi destul de dăunător pentru noi. Practic, nu facem altceva decât să trăim tot timpul sub stres și amenințarea că, undeva, cândva, ceva rău se va întâmpla.
Așa se întâmplă și în cazul celor afectați de stresul post-traumatic. Se simt mai tot timpul înghiontiți, lucrând mereu sub presiune. Iar asta poate fi destul de periculos atunci când este vorba despre viața oamenilor din jur.
Oboseala emoțională ne omoară optimismul și încrederea în propriile puteri, lucruri de care avem cea mai mare nevoie atunci când trebuie să răspundem provocărilor grele din turele de serviciu.
4. Hipereactivitate.
Iritabilitatea/irascibilitatea generată de negativism se poate transforma ușor în hipereactivitate, adică în reacții exagerate la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Ne trezim că tresărim brusc la cel mai mic zgomot sau intrăm în alertă ori de câte ori ni se pare că auzim alarma de incendiu.
Uneori, mai pot apărea dificultăți în a ne relaxa sau probleme de somn atunci când ne aflăm acasă, în timpul liber.
Toate acestea pot fi semne ale stresului post-traumatic date de hipereactivitate.
Variabilitatea simptomelor.
Simptomele și comportamentale de mai sus nu sunt bătute-n cuie. Ele pot varia ca mărime și intensitate, putând apărea în diferite situații, uneori chiar și într-un context opus.
Simptomele pot fi atât de ordin fizic cât și mental.
Pompierii cu PTSD pot avea dureri de cap, frisoane, transpirații, atacuri de panică și chiar palpitații cardiace, toate afectând în egală măsură, atât performanța cât și sănătatea
Ca oameni, suntem foarte diferit construiți.
La fel sunt și semnele și simptomele de stres post-traumatic.
Ideea este să recunoaștem că nu suntem de piatră și că, indiferent de cât de bine am fost pregătiți sau de experiența profesională pe care o avem, putem cădea oricând pradă unui eveniment traumatic mai intens.
Cum și unde să căutăm ajutor atunci când suntem copleșiți?
Nu este nevoie de instrumente sau de pastile magice. Recuperarea pompierilor afectați de stresul post-traumatic necesită o abordare simplă.
În primul rând, pompierii aflați în dificultate au nevoie de sprijin și de un angajament onest în a primi ajutorul necesar, indiferent de situație.
Ei trebuie să capete încredere și să simtă că își pot face văzută suferința fără să fie penalizați. Că pot primi ajutor fără să le fie frică de faptul că și-ar putea pierde locul de muncă.
Pentru pompieri, acest lucru poate însemna existența unor politici și proceduri de asistență psihologică adecvată, implementate în fiecare unitate de pompieri din țară.
Nu doar cei din teren, ci și superiorii ar trebui să fie educați să cunoască semnele și simptomele acestei afecțiuni, precum și dobândirea, prin cursuri de specializare, a unor abilități de consiliere psihologică de bază.
Indiferent dacă se află în tură sau în timpul liber, compasiunea și confidențialitatea trebuie să fie pietrele de temelie ale relațiilor profesionale dintre pompieri.
Avem nevoie de noi proceduri și de implementarea unui sistem de întâlniri periodice, confidențiale, cu profesioniștii din domeniul sănătății mintale, făcute în privat și fără stigmat, în urma cărora să fim capabili să recunoaștem că sindromul de stres post-traumatic este o consecință potențială și gravă a profesiei de pompier.
Iar pompierii trebuie să creadă în protecția, eficiența și în confidențialitatea oferită de acest program.
Mai multe informații suplimentare privind legătura dintre stresul post-traumatic și expunerea repetată la traumă a pompierilor puteți găsi accesând cercetarea din link-ul de mai jos.
https://usfa.kohalibrary.com/app/work/237994
5 thoughts on “De ce au pompierii cel mai mare risc de stres post-traumatic?”