Deși majoritatea părinților își doresc să crească niște copii suficient de pregătiți pentru o lume tot mai dependentă de tehnologie, studii recente au arătat că așa-numita televiziune educațională pentru copiii de până în 2 ani nu este nici pe departe atât de benefică pe cât ar trebui să fie.
De fapt, expunerea repetată la media poate afecta dezvoltarea copiilor din toate categoriile de vârstă.
Și vom începe cu perioada de la naștere și până la 2 ani.
Un copil se naște, de regulă, cu un număr de aproximativ 100 de miliarde de neuroni.
În următorii trei ani, creierul acestuia înregistrează cel mai rapid ritm de dezvoltare de pe tot parcursul vieții. Conexiunile neuronale formate în această perioadă vor reprezenta “fundația cerebrală” pentru creșterea și învățarea de mai târziu.
Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă părinților să facă tot posibilul pentru a proteja sugarii și copiii mici din această categorie de vârstă de la vizionarea video și tv.
Cris Rowan, terapeut pediatric și expert în dezvoltarea copiilor explică: „Dacă mediul sugarului este conținător, previzibil și oferă factori suficienți pentru promovarea dezvoltării, atunci sugarul va atinge o creștere fizică, mentală și socială suficient de bună. Dacă mediul sugarului este unul sedentar, scufundat în consumul de media, marcat de contact fizic sărac și de conexiune umană limitată, atunci dezvoltarea sugarului va fi afectată în toate aspectele vieții sale.”
De la 2 la 6 ani
Creierele copiilor aflați la această vârstă sunt încă destul de imature.
Capacitățile lor pentru mișcare și abilitățile motorii fine se află într-o continuă dezvoltare, ceea ce face ca jocul în aer liber să fie tot mai esențial.
AAP sugerează limitarea timpului petrecut în fața ecranului la mai puțin de două ore pe zi pentru toți copiii din această categorie de vârstă.
Experții din cadrul acestei asociații au făcut referire la un studiu al Universității din Massachusetts în care cercetătorii au concluzionat, în urma rezultatelor obținute de la 50 de copii cu vârsta între 1 și 3 ani, că atât calitatea, cât și cantitatea interacțiunilor părinte-copil au scăzut dramatic atunci când ele se desfășurau cu televiziunea pe fundal.
Cercetătorii sugerează că „expunerea cronică la televizor poate avea un impact negativ asupra dezvoltării”, deoarece aceasta blochează „interacțiunea autentică părinte-copil, un factor cheie atunci când vine vorba despre dezvoltarea emoțională a celor mici”.
Cu toate acestea, experții spun că ar exista o diferență semnificativă între utilizarea televiziunii ca „babysitter digital” și vizionarea unui film în familie.
6-12 ani
Pe măsură ce un copil trece de la copilăria mică la copilăria mare, precum și în etapele de început ale pubertății, creierul începe un proces în care conexiunile cerebrale nefolosite vor fi eliminate ca urmare a lipsei de utilitate a acestora.
Asta înseamnă că neuronii care supraviețuiesc vor fi acei neuroni care sunt cei mai activi din punct de vedere electric.
Așadar, modul în care un copil își va petrece timpul va afecta, într-un fel sau altul, dezvoltarea conexiunilor optime ale creierului.
Dacă un copil își va petrece perioade semnificative de timp uitându-se la televizor și jucându-se jocuri video în detrimentul activităților sociale sau școlare, conexiunile necesare învățării ar putea fi tăiate.
Adolescenții
Acest proces de tăiere celulară va continua și pe măsură ce copiii intră în adolescență.
Deși creierul atinge de obicei greutatea maximă în jurul vârstei de 14 ani, studii recente arată că, la această vârstă lobul frontal, zona creierului care controlează decizia, judecata și raționamentul, este destul de puțin dezvoltată în comparație cu adulții.
Despre ce înseamnă acest lucru și cât de mare este impactul abuzului de media asupra creierului unui adolescent vom discuta într-un articol viitor.
Însă, până atunci este bine să nu uităm că părinții sunt primele modele de rol ale copiilor și este foarte important să rămână cât se poate de conectați la nevoile emoționale ale celor mici.
Din păcate, majoritatea adulților din ziua de azi se conectează din ce în ce mai mult la dispozitive, atât acasă, cât și la locul de muncă.
Drept consecință, în lipsa unui atașament funcțional pentru părinți, copiii nu vor avea de ales și se vor atașa, la rândul lor, de dispozitive.
În încheiere, depinde de fiecare părinte în parte să modereze extremele acestui comportament și să se asigure că le vor oferi celor mici dragostea și atenția de care au nevoie pentru o dezvoltare fizică și emoțională sănătoasă.
