Ar putea avea psihopații un avantaj cerebral?

În interacțiunile noastre sociale cu oamenii, ne bazăm de obicei pe faptul că împărtășim anumite valori comune.

De exemplu, putem presupune că vedem lumea aproximativ în același mod, că ne orientăm după anumite reguli de bază sau că unele cuvinte sau fraze înseamnă aceleași lucruri pentru toți.

Și presupunem că avem idei destul de similare despre ce este corect și ce-i greșit.

Dar, pentru o mică parte – dar nu atât de mică – a populației, lucrurile sunt foarte diferite.

Acești oameni nu au remușcări, și nici empatie și simt emoția doar într-un mod superficial. În situații extreme, s-ar putea chiar să nu le pese dacă trăiești sau mori.

Acești oameni se numesc psihopați.

Unii dintre ei sunt criminali violenți sau ucigași în serie. Dar nu chiar toți.

Și o să vedem, în cele ce urmează, de ce.

Așadar, ce este un psihopat?

Termenul de psihopat, în ciuda faptului că este frecvent utilizat pentru a descrie o persoană care are o boală mintală, nu este încă un diagnostic medical oficial.

Definiția dată de psihiatrie este de Tulburare de Personalitate Antisocială (TPA) și descrie o persoană care prezintă patternuri de manipulare și de violare a drepturilor altora.

Însă, când vine vorba de a identifica astfel de persoane, putem avea dificultăți în a face asta din cauza confuziei create de cuvântul „antisocial”.

Majoritatea oamenilor ar putea presupune că „antisocial” descrie un om rezervat și singuratic, care refuză să dea ochii cu lumea sau să aibă vreo legătură cu cei din jur.

Dar acest lucru nu este valabil în cazul TPA.

Când spunem antisocial, înseamnă de fapt o persoană care, prin acțiunile sale, contravine societății, regulilor și normelor de comportare obișnuită de zi cu zi.

Cu alte cuvinte, există psihopați de succes și psihopați mai puțin pricepuți când vine vorba să-și ascundă condiția antisocială de lumea în care trăiesc.

În timp ce a doua categorie este destul de ușor de depistat, cei din prima reușesc cu brio să se integreze și să profite din umbră de slăbiciunile oamenilor din jur.

De ce unii psihopați sunt de succes în timp ce alții nu?

Deși există probabil mult mai mulți factori care pot contribui la acest aspect, experții au căzut de acord că este vorba despre abilitatea lor avansată de a-și controla impulsurile.  

Se pare că această abilitate este esențială pentru menținerea statutului lor de psihopați de succes.

Deși acești indivizi ș-au petrecut probabil primii ani de viață experimentând dorințe puternice de a-i răni pe ceilalți, tot ei au dezvoltat și controlul impulsului necesar pentru a inhiba toate aceste tendințe, pentru a le ascunde sau pentru a le transforma în comportamente acceptate social.

În lucrarea “Investigarea relației dintre psihopatie și densitatea materiei gri în cortexul prefrontal lateral al creierului” autoarea studiului, Emily Lasko, a testat această teorie de mai sus folosind teste de imagistică a creierului.

Mai exact, a adus în laborator 144 de bărbați și femei care au înregistrat succes în mediul academic (studenți de la colegiu) și în mediul social (cupluri aflați în relații de lungă durată).

Acești participanți au completat un chestionar menit să le măsoare tendințele psihopatice cu ajutorul unor propoziții precum:

„Îmi place să manipulez sentimentele altor oameni.”

„Succesul se bazează pe supraviețuirea celor mai puternici; nu mă interesează de cei slabi.”

„Pentru mine, totul este corect atâta timp cât nu mă prinde nimeni.”

Apoi, participanții au fost introduși într-un scaner RMN cu scopul de a măsura densitatea materiei cenușii a diferitele regiuni ale creierului acestora.

Materia cenușie reprezintă corpurile celulare ale neuronilor, acele celule ale creierului uman care vă permit să gândiți, să simțiți și să fiți o ființă umană completă. Datorită lor putem percepe realitatea în care trăim.

Densitatea materiei cenușii ne spune cât de dezvoltată este o parte a creierului din punct de vedere structural și cât de bine funcționează aceasta.

Dacă psihopații de succes au într-adevăr un control al impulsului mai bun, atunci părțile creierului care îndeplinesc această funcție de inhibiție ar trebui să fie mai dezvoltate.

Pentru a demonstra acest lucru, cercetătorii au vizat o regiune specifică a creierului numită Cortexul Prefrontal Ventrolateral (sau, VLPFC, prezentat în imaginea de mai sus).

Deși VLPFC face o mulțime de lucruri pentru noi, cel mai mult excelează în inhibarea unui impuls necorespunzător (de exemplu, să nu apăsăm butonul pe care scrie mare “NU APĂSAȚI sau să ne abținem să râdem la o înmormântare).

Folosind RMN, s-a măsurat densitatea de materie cenușie a VLPFC și apoi a fost comparată cu scorurile obținute de fiecare participant la chestionarul care viza psihopatia, de mai sus.

Emily Lasko a descoperit că, cu cât acești oameni de succes erau mai psihopați, cu atât densitatea de materie cenușie era mai mare în VLPFC. Acest lucru sugerează că psihopații de succes au într-adevăr o capacitate mai dezvoltată de a-și inhiba impulsurile antisociale.

Aceste rezultate răstoarnă într-o anumită măsură vechea abordare predominantă a psihopatiei, care spunea că această afecțiune este generată de anumite deficite din creier. Psihopatii, fie ei de succes sau nu, pot avea anumite deficiențe, ca de exemplu o funcționare mai redusă în circuitele cerebrale ale empatiei. Dar asta nu înseamnă că nu pot compensa pe alte părți.

Când vine vorba despre psihopații de succes, se pare că aceștia înregistrează cele mai multe avantaje.

Aceste surplusuri neuronale descoperite mai sus nu doar că îi ajută la integrarea socială, ci le oferă un avantaj enorm când vine vorba despre accesarea unor poziții de vârf în cadrul societății. Faptul de a avea o capacitate sporită de control al impulsurilor este foarte probabil să îi ajute să-și gestioneze cu succes o serie mai mare de probleme.

Pentru cei care încearcă să reducă răul făcut de psihopați, încurajarea capacității lor de a-și controla impulsurile este foarte probabil să le reducă comportamentul antisocial. Sau măcar le poate permite să-l ascundă și să-l gestioneze într-un mod mai puțin evident.

Concentrarea, atât pe deficite, cât și pe avantajele pe care le au creierele psihopaților, poate fi o abordare promițătoare a înțelegerii și tratării acestei tulburări a personalității umane.

Studiul condus de Emily Lasko îl puteți regăsi accesând link-ul de mai jos:

https://psyarxiv.com/j2pwy/

Author: Gabi Enache

4 thoughts on “Ar putea avea psihopații un avantaj cerebral?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *