Cunoaște-ți creierul – Amigdala sau centrul emoțional al creierului

Vii din oraș singur/ă, noaptea târziu.

Locuința ta se află într-o zonă mai retrasă de bulevardul principal și, pentru a ajunge la intrare, ai nevoie să mergi pe un drum întunecat.

Simțurile ți se ascut, devii mai alert/ă în timp ce te deplasezi în întuneric, gata să sari la orice zgomot care ar putea reprezenta o amenințare.

Poate fi un animal, un delicvent, un om al străzii furios sau orice altceva s-ar mai putea ascunde acolo.

În cele din urmă, ajungi în fața intrării locuinței și respiri ușurat/ă.

Dar această stare de alertă poate reapărea oricând, indiferent dacă e zi sau noapte.

Poate fi vorba despre un polițist care te oprește în trafic, un strigăt furios în autobuz sau ai fost neatent la locul de muncă și ești chemat să dai explicații în biroul șefului.

Indiferent de situație, amigdala ta cerebrală, localizată adânc în interiorul lobului temporal al creierului, este pregătită pentru răspuns de fiecare dată când apare vreo situație de criză.

Oricât de mare sau de mică ar fi aceasta.

Amigdala cerebrală este constituită din două nuclee situate adânc în lobul temporal.

Termenul de amigdală provine din latină și se traduce prin „migdale”, deoarece unul dintre cei mai proeminenți nuclei ai amigdalei are forma unei migdale.

Deși ne referim deseori la amigdală la modul singular, de fapt există două amigdale, câte una în fiecare emisferă cerebrală.

Ce este și care sunt funcțiile amigdalei cerebrale?

Amigdala este o componentă a sistemului nostru limbic cu roluri importante în emoție și comportament. Cel mai cunoscut rolul al său este în procesarea fricii deși, așa cum vom vedea, aceasta este o perspectivă mult prea simplificată asupra funcției unei zone atât de complexe a creierului uman.

Fiind una dintre cele mai de bază și „primitive” părți ale creierului, este implicată și în procesarea efectelor diferitelor mirosuri biologice care ne afectează comportamentul sexual sau matern, cum ar fi feromonii.

Când suntem expuși unui stimul, amigdala execută un control emoțional al lumii în care trăim, evaluează semnificația emoțională a tuturor lucrurilor pe care le vedem și decide dacă informațiile sunt nesemnificative și plictisitoare sau dacă reprezintă ceva care merită simțit la nivel emoțional.

În cazul celei de-a doua variante, amigdala spune hipotalamusului să activeze sistemul nervos autonom proporțional cu valoarea stimulării exercitate de imaginea declanșatoare. Această imagine declanșatoare poate fi interesantă, tentantă sau îngrozitoare și amenințătoare.

Sau undeva la mijloc.

S-ar putea să vă întrebați ce relevanță socială au cele de mai sus?

Sau cum ar fi dacă am reuși să eliminăm sau să inhibăm această parte a creierului care, la prima vedere, nu face altceva decât să ne dea bătăi de cap?

Din păcate, lucrurile sunt puțin mai complicate decât am crede.

Fiind o structură centrală a sistemului limbic, aceasta joacă un rol activ și semnificativ în emoție, memorie și învățare.

Sistemul limbic

Aceste mănunchiuri de neuroni nu doar că sunt implicate în amintirea celor mai întunecate temeri, dar ar putea juca un rol extrem de important și în dezvoltarea autismului sau a tulburării de stres post-traumatic, tulburări în care creierul este blocat într-un mecanism defensiv de combatere a forțelor amenințătoare.

Unele studii mai confirmă și faptul că psihopatia se sprijină pe un circuit disfuncțional între amigdala cerebrală și cortexul prefrontal ventromedial.

Cu toate acestea, amigdalele sunt departe de a fi limitate doar la procesarea gândurilor și amintirilor negative.

Acestea sunt implicate în procesarea unui spectru mai larg de evenimente, precum integrarea și prelucrarea semnificației evenimentelor în raport cu interesele sau cu ceea ce îi pasă individului la un moment dat.

Este foarte probabil ca experiențele încărcate afectiv să fie mult mai vii în reamintirea acestora.

Cu siguranță că, va fi mult mai ușor să vă aduceți aminte despre ultima dată când ați trecut pe lângă un gazon proaspăt tăiat, într-o zi caldă de primăvară, sau mirosul și zâmbetul partenerului la primele voastre întâlniri.

Conexiunea emoțională este cel mai de neprețuit impuls pentru învățare.

Este mai probabil ca un proces de învățare bazat pe emoții să se realizeze cu mai mare ușurință și să persiste în timp.

În sprijinul acestor afirmații, numeroase cercetări recente au descoperit că învățarea bazată pe emoție reprezintă nodul central al dezvoltării intuiției umane.

Cu toții gândim intuitiv.

Sau cel puțin am vrea să facem asta.

Este acel sentiment pe care îl avem înainte sau în timp ce ne confruntăm cu o situație, despre care credem s-ar putea întâmpla ceva greșit.

De exemplu, puteți simți adânc în interior impulsul de a nu vă prezenta la un interviu de angajare sau să nu cumpărați mașina respectivă, dar probabil că nu v-ați putea explica niciodată de ce.

Pur și simplu ați avut o intuiție despre asta.

În oricare dintre aceste situații, amigdala dvs. procesează decizia cu mult înainte de a fi conștienți de ea.

Pentru a demonstra acest lucru, psihiatrul Antoine Bechara a dezvoltat Sarcina jocurilor de noroc din Iowa”.

Cu toate că mulți dintre voi ați auzit deja despre acest experiment, o să descriu în linii mari ideile de bază și importanța pe care o are în deslușirea mecanismelor din spatele proceselor noastre intuitive și decizionale.

În Sarcina Iowa, participanților li se prezintă patru punți virtuale de cărți pe ecranul unui computer (conform imaginii de mai sus).

Apoi li se comunică faptul că fiecare pachet conține cărți care îi vor recompensa sau penaliza, folosind banii virtuali din joc.

Subiectul trebuie să ridice cărțile de pe punți, care pot provoca fie câștiguri, fie pierderi financiare.

Unele dintre punți oferă recompense mai mari, în timp ce altele oferă recompense mai mici sau chiar unele pierderi minore.

Scopul jocului este de a câștiga cât mai mulți bani posibil.

Ideea interesantă la acest joc este că subiectul supus evaluării dezvoltă treptat modalități de gândire și raționalizare cu privire la modul în care sunt amestecate punțile, în încercarea de a nimeri cărțile cu cele mai mari recompense.

Cu toate acestea, rezultatele sunt rareori cele anticipate.

Cercetătorii au descoperit că, persoanele care înregistrează cel mai mare scor la testele de IQ au șanse mult mai mici să treacă sarcina cu brio.

Acest lucru se datorează faptului că persoanele respective se bazează pe diferite raționamente, făcând exact opusul acțiunii intuiției lor.

Presimt într-o oarecare măsură cam care ar fi cărțile potrivite, dar se străduiesc să împiedice această intuiție și încearcă să găsească un sistem logic care să funcționeze, cel mai probabil, bazat pe metoda de încercare și eroare.

În tot acest timp, sunt bombardați cu mesaje inconștiente din amigdalele lor pentru a acționa conform intuiției, adică a ceea ce simt.

Care este legătura dintre intuiție, emoție și amigdala cerebrală?

În învățarea bazată pe emoții, stimulii senzoriali, cum ar fi senzația de căldură a soarelui sau parfumul proaspăt al aerului intră în contact cu zona bazo-laterală a amigdalelor până în nucleii mediali ai acestora.

Aici este locul în care sunt scrise și procesate o parte din experiențele noastre emoționale.

Aceste informații sunt procesate în relație cu experiențele noastre anterioare și cu cele pe care le vom întâlni în viitor.  

Toate aceste experiențe ne vor împiedica să regândim în mod conștient aceleași procese de decizie.

Amintirile întipărite în sinapsele creierului ne vor dicta alegerile și viața, ca o serie de fotografii pe negativ peste care se vor așeza culorile evenimentelor și experiențelor de mai târziu.

În timp ce multe dintre amintirile noastre se pot deteriora odată cu vârsta, ca urmare a demenței sau a altor afecțiuni neurodegenerative, cel mai interesant aspect al amigdalei este că sinapsele acesteia rămân în mare parte intacte în majoritatea cazurilor de apariție a acestor afecțiuni.

Mare parte din ultimii 300-400 de ani, în special după introducerea metodei științifice ca mod de cunoaștere a lumii, oamenii au pus tot mai mult accent pe gândirea rațională.

Evaluarea realității și învățarea s-a axat în mod sistematic pe judecată și raționament, lăsând deoparte lucrurile care ne-ar putea intra în cap în mod intuitiv, fără dovezi.

Cu toate acestea, tot mai multe descoperiri ne îndeamnă să ne bazăm pe intuiție, sugerând că este un mod cât se poate de corect.

Strămoșii noștri hominizi, care nu au avut la îndemână abordările metodice actuale, au trebuit să se bazeze pe acest tip de gândire timp de secole dacă nu chiar milenii.

Datorită lor suntem în viață și am ajuns în locul în care ne aflăm acum.

Poate că, în cele din urmă vom reuși să stabilim o armonie între rațiune și afect, având mai multă încredere în ceea ce simțim și în puterea pe care o poate avea propria noastră intuiție.

Author: Gabi Enache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *