Îți amintești zilele în care alegerile erau modeste?
Diminețile tale începeau cu un fresh de apă rece pe față, un covrig cald și o cafea neagră sau decafeinizată.
Acum, cafeaua poate fi cu sirop de mocha și jumătate cafea, dublă sau triplă, cu vanilie sau caramel, cu sau fără zahăr, lapte de soia (că e mai puțin gras), cu sau fără spumă și cu un strop – dar doar un strop – de pudră de ciocolată sau scorțișaoră pe deasupra.
Fiind o națiune de consumatori modelată de un trecut socialist marcat de lipsă, sărăcie sau privațiune, o dată ce am „scăpat” în capitalism nu doar că preferăm opțiuni din care să alegem, ci le așteptăm și ne încântă că există.
De exemplu, sunt peste 7 milioane de aplicații pentru iPhone și android.
De la cele câteva canale tv la care ne uitam noi sau părinții noștri în trecut, televiziunea prin cablu oferă astăzi peste 149 de canale.
Aplicațiile și site-urile de dating online au depășit în România numărul de 40 (în SUA numărul acestora a depășit 1.500).
Starbucks oferă peste 80.000 de combinații de băuturi.
Sunt peste 20 de medicamente analgezice destinate ameliorării aceluiași tip de durere.
Peste 35 de sortimente de pizza și peste 40 de tehnici și metode de vindecare al aceluiași tip de suferință psihică sau emoțională.
Și, cel puțin, tot atâtea tehnici pentru a te elibera de stres.
Toate există.
Și va trebui să alegem, din fiecare, mai devreme sau mai târziu în viață.
Iar capacitatea de a alege este, în general, un lucru bun.
Ne permite să fim arhitecții propriului nostru destin, să ne satisfacem nevoia de identificare, diferențiere și control și să ne exprimăm felul în care suntem către lume și către sine.
Cu cât avem mai multe opțiuni, cu atât mai bine.
Obținând exact ceea ce ne dorim, ne vom simți mai împliniți și, implicit, mai fericiți.
Sau cel puțin așa ar trebui să fie.
Dar, pe măsură ce opțiunile noastre au continuat să crească, deciziile de zi cu zi au devenit tot mai complexe și uneori chiar copleșitoare.
De la a cumpăra o casă, la alegerea unei cariere, a unei asigurări auto, de viață, de sănătate sau a unui partener, la alegerile banale de a decide care dintre cele 74 de nuanțe de alb este cea mai potrivită pentru a zugrăvi dormitorul.
Oare o creștere a opțiunilor ne poate face mai puțin fericiți?
Se pare că da. Sau, cel puțin, asta zice știința.
Diferite studii comportamentale au îndemnat cercetătorii să confirme că, a fi bombardat cu alegeri și opțiuni dăunează, de fapt, bunăstării noastre psihologice, fizice și emoționale.
A alege din nenumărate variante poate deveni cu ușurință o sursă de regret, depresie și anxietate față de oportunitățile ratate și creează în noi așteptări exagerate sau nerealiste.
Barry Schwartz, profesor de psihologie la Swarthmore College și autor al cărții „Paradoxul alegerii – de ce mai mult este mai puțin” afirmă că opțiunile crescute îi ajută pe oameni până la un anumit punct, dar pe măsură ce numărul de opțiuni va crește, încep să apară anumite aspecte negative legate de eficiența lor.
Aceste aspecte negative constă în faptul că oamenii vor deveni mai puțin mulțumiți de opțiunile pe care le au iar efectele negative se vor intensifica până la momentul când se vor simți supraîncărcați și epuizați de toată această responsabilitate.
Cu alte cuvinte, ceea ce noi consideram ca fiind o oportunitate și libertate de a alege, va ajunge într-un final să ne vină de hac.
Vom lua decizii proaste sau vom deveni mai predispuși să fim nemulțumiți de deciziile pe care le luăm ducând chiar la incapacitatea de a mai putea alege.
Schwartz sugerează, de asemenea, că oamenii se încadrează în două categorii de factori de decizie – „satisfăcuți” și „maximizatori” – iar reacția noastră la alegeri se orientează în funcție de tipul cu care ne identificăm.
Satisfăcuții se vor uita la opțiunile lor și se vor mulțumi cu ceva pe care îl consideră „suficient de bun”. Pentru ei, alegerile sunt mai puțin semnificative și nu își petrec timpul ruminând la posibilitatea că „ poate a existat ceva mai bun”.
De îndată ce o alegere îndeplinește standardele satisfăcătoare, căutarea s-a încheiat, iar celelalte opțiuni devin, practic, irelevante.
Maximizatorii, pe de altă parte, funcționează diferit.
Aceștia au nevoie să fie siguri că fiecare achiziție sau decizie a fost cea mai bună și nu vor înceta să caute până când nu o vor găsi. Ei compară toate opțiunile, își imaginează toate celelalte alternative – chiar și cele care nu sunt prezente – și vor încerca totul până când vor găsi cea mai bună variantă.
Mai mult, chiar și după ce au ales cea mai bună variantă, vor continua să caute deoarece în mintea lor există în permanență gândul că ar putea să găsească ceva mai bun.
Așadar, nu este de mirare că un maximizator suferă, de obicei, de anxietate atunci când are atât de multe opțiuni sau că, în general, sunt mai puțin mulțumiți de deciziile lor și mai predispuși la regrete ulterioare.
Dar uite care-i faza: noi, oamenii nu ne pricepem atât de bine în a prezice ce ne va face fericiți sau cât va dura fericirea respectivă. Dovadă și numărul tot mai mare de alegeri neinspirate în dragoste și procentul în urcare al depresiei la nivel mondial.
Când suntem puși să ne alegem fericirea, există mari șanse să dăm greș.
De ce?
Psihologul de la Harvard, Daniel Gilbert, și autorul cărții „Cum să dai peste fericire”, afirmă că cea mai importantă abilitate a creierului uman este capacitatea sa de a-și imagina și de a se gândi la viitor.
Pe scurt, de a face, predicții.
Cu toate acestea, ne înstrăinăm atât de mult față de propriile resurse încât ajungem să supraestimăm modul în care vor decurge lucrurile. Asta înseamnă că rareori vom fi capabili să aruncăm o privire sinceră și critică cu privire la posibilele consecințe ale acțiunilor noastre.
Această discrepanță, cunoscută sub numele de „prejudecată de impact”, este cea care ne determină să ne alegem dorințele în mod greșit.
Sau, așa cum spunea Gilbert, să ne supraevaluăm capacitățile de împlinire a acestora.
De exemplu, vom pune bani deoparte pentru a ne cumpăra un model nou și dotat de BMW care, desigur, ne va aduce fericire. Însă există riscul să nu ne putem permite o astfel de masină pe termen lung, nefiind pregătiți pentru costurile imense de întreținere.
Astfel, rezultatele alegerilor noastre nu sunt mereu atât de transformatoare pe cât am prezis noi că vor fi.
Când ne imaginăm viitorul, avem tendința de a concentra predicțiile în jurul unor anumite decizii sau rezultate, dar nu vom ști cum să luăm în calcul și alte evenimente sau factori care ar putea avea loc în viața noastră și care ar putea reduce impactul acelor decizii.
Pur și simplu nu ne prea place să anticipăm negativul. Și nu e de mirare de ce.
În același timp, știința ne spune că nivelul nostru de fericire de bază e stabilit încă de la naștere ca urmare a interacțiunii dintre gene și mediu.
În consecință, indiferent dacă luăm o decizie care provoacă nemulțumire sau una care ne aduce plăcere, în general avem tendința de a ne orienta în jurul nivelulului nostru de fericire de bază.
Sigmund Freud a intuit încă de la început această tendință de bază a tuturor instinctelor și proceselor de viață de a elimina tensiunea și de a căuta stabilitatea și echilibrul, denumind-o principiul Nirvana.
Dar despre asta, vom discuta într-un articol viitor de neuropsihanaliză și principiul energiei libere al neurologului Karl Friston.
Revenind la gene, mediu și creier, care sunt procesele cerebrale implicate în luarea deciziilor?
În primul rând, nu există un centru al deciziilor în creier.
Efortul și lupta continuă de a decide între alegeri sunt produse în afara conștiinței noastre.
Numeroase funcții cerebrale, din diferite zone ale creierului, interacționează între ele în încercarea de a realiza cea mai eficientă predicție în legătură cu o situație dată.
Într-un experiment care a utilizat tomografia cu emisie de pozitroni (PET), psihologul Kip Smith cercetătoare în cadrul Universității de Stat din Kansas a analizat activitatea creierului participanților în timp ce luau decizii în diferite scenarii sau situații prezentate.
Rezultatele dnei Smith i-au permis să obțină imagini ale părților creierului implicate în risc, ambiguitate, câștiguri, pierderi și luarea deciziilor în respectivul experiment.
Kip Smith a ajuns la concluzia că există două sisteme implicate în luarea deciziilor în creier: un sistem deliberativ și unul emoțional.
„Avem cel puțin două minți“, a spus Smith. „Această cercetare arată că, creierul nu este o singură entitate. Nu există un mecanism executiv care ia decizii de unul singur acolo”.
Sistemul deliberativ, denumit și zonă de calcul, utilizează părți ale creierului implicate în calcule matematice și în decizii raționale. Este asociat, în cea mai mare parte, rețelei executive.
Sistemul emoțional se pare că utilizează părți mai primitive ale creierului, find asociat sistemului limbic și trunchiului cerebral.
Dar, deși ne place să credem că suntem autonomi, raționali și echilibrați în alegerile pe care le luăm, în interiorul creierului lucrurile nu sunt nici pe departe atât de simple.
Cele două sisteme cerebrale nu iau decizii independente, ci mai degrabă învață să interacționeze eficient unul cu celălalt în procesul unei alegeri.
Mai mult, creierul nostru nu pare să fi fost programat pentru luarea unor decizii pur raționale.
În schimb, ne bazăm pe estimarea unor cantități relative de plăcere și durere (emoție plăcută sau neplăcută) pentru a ne ghida alegerile
Studiile care utilizează imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) au constatat că în timpul multor procese de luare a deciziilor, cortexul prefrontal (considerat partea rațională a creierului, responsabilă de raționament, judecată și decizii executive) stă destul de liniștit în timp ce nucleul accumbens „ne sabotează”, de fapt, judecata.
Această mică parte a creierului (nucleul accumbens), care joacă un rol principal în motivație, învățare, plăcere, recompensă, dependență și frică, va încerca să ne dicteze în permanență ce alegere să facem în funcție de emoția predominantă la momentul respectiv.
În plus, un studiu publicat în Journal of Neuroscience a remarcat faptul că, chiar și atunci când oamenii evaluează alegerile în mod similar, aceștia fac alegerea care provoacă cea mai multă activare în nucleul caudat, o regiune a creierului implicată în anticiparea recompensei.
Drept urmare, indiferent cât de mult încearcă cineva să fie rezonabil și rațional, impulsurile emoționale din diferitele rețele cerebrale vor încerca în permanență să ne influențeze judecata.
De ce mai multe opțiuni nu înseamnă neapărat mai bine?
Când ne gândim prea mult la o alegere, avem tendința de a ne supraanaliza opțiunile și de a pierde esența cu privire la ceea ce ne dorim cu adevărat.
Ne concentrăm pe tot felul de variabile care nu contează de fapt, iar Eul nostru rațional acționează pentru a ne suprima intuiția, căutând în permanență un motiv tangibil pentru a alege o opțiune în detrimentul celorlalte.
Acest lucru ne poate duce către epuizarea resurselor mentale necesare pentru a lua decizia corectă.
Analiza excesivă a opțiunilor și judecata constantă nu afectează doar alegerea a ceea ce mâncăm de dimineață.
Cercetări recente, care s-au concentrat asupra limitelor energiei noastre mentale, au constatat că numărul tot mai mare de opțiuni și informații ne provoacă abilitățile de luare a deciziilor și vor epuiza, într-un final, rezerva noastră de energie mentală.
Angelika Dimoka, directorul Centrului de Analiză al Creierului din cadrul Universității Temple, a măsurat activitatea creierului voluntarilor recrutați pentru a participa în cadrul unui program de licitații.
Provocarea acestui program de licitații consta în a plăti cel mai mic preț pentru o combinație de servicii, cum ar fi 100 de sloturi de aterizare la Aeroportul Internațional Los Angeles.
Un slot de aterizare este o permisiune acordată de către proprietarul unui aeroport, care permite beneficiarului să programeze o aterizare pe acel aeroport într-o anumită perioadă de timp.
Angelika Dimoka a constatat că, pe măsură ce volumul de informații pe care voluntarii trebuiau să-l ia în considerare a crescut, a crescut și activitatea din cortexul lor prefrontal dorsolateral (DL-PFC), o regiune a creierului implicată în funcțiile executive, precum procesul decizional.
Continuând să primească tot mai multe informații, activitatea din DL-PFC a voluntarilor a înregistrat o creștere tot mai mare. Într-un final, voluntarii au ajuns la o stare de suprasolicitare cognitivă și informațională, rezultând greșeli, devenind neglijenți și făcând alegeri tot mai slabe.
Mai mult, frustrarea și anxietatea au crescut în rândul participanților la licitație.
Concluziile cercetătorilor au fost că, atunci când există prea multe opțiuni, prea multă varietate sau prea multe informații, suferim, ne zbatem și pierdem din vedere ceea ce ne face fericiți.
Cheia este să înveți să faci alegeri bune cu privire la lucrurile care contează cedând, în același timp, controlul asupra lucrurilor care contează mai puțin.
În timp ce supraîncărcarea cu informații și opțiuni poate avea efecte secundare negative – stres, anxietate, scăderea satisfacției vieții – există încă avantaje majore în a putea alege dintre multiplele variante.
Este doar o chestiune de a ști cum să navighezi prin excesul de alegeri.
Așa că, am ajuns și la ultima și cea mai instructivă parte a acestui articol, și anume:
Cum faci cele mai bune alegeri?
Când vine vorba despre creier și eficiența alegerilor, nu există o formulă magică care să te propulseze direct spre vârf.
Însă sunt câteva lucruri care te-ar putea ajuta să îți atingi mai repede scopurile și bunăstarea pe care cu toții ni le dorim.
Cea mai bună soluție este conștientizarea a ceea ce până acum făceai greșit și corectarea acelor predicțiilor eronate cu alte predicții mai bune.
Cum faci asta?
- Prioritizează. Decide ce contează pentru tine și ce este important pentru a-ți putea îmbunătăți decizia atunci când te confrunți cu o alegere dificilă. Evită să te lași agățat/ă de lucruri mici. Concentrează-ți energia, în schimb, pe lucrurile mai semnificative. Întreabă-te, de exemplu: „La un an de acum, cât de mult va mai conta această alegere?” Până la urmă, cea mai bună lecție de matematică pe care o poți învăța este cum să-ti calculezi costurile viitoare ale deciziilor tale din prezent.
- Fii satisfăcător, nu maximizator. După cum afirmă Schwartz, maximizatorii se descurcă destul de greu cu alegerile, deoarece se gândesc în permanență dacă o altă alegere i-ar fi făcut mai fericiți. Satisfăcătorii, în schimb, au mai puține șanse să-și petreacă timp și energiei gândindu-se la alternative ipotetice în legătură cu deciziile pe care le-au luat. Ei știu ceea ce este „suficient de bun”, așa că, atunci când se confruntă cu alegeri, aceștia vor lua o decizie fără a mai privi în urmă.
- Fă ca deciziile tale să fie ireversibile. Studiile arată că dacă achiziționăm ceva de la un magazin fără politică de rambursare, este mult mai puțin probabil să regretăm achiziția făcută. La fel și cu majoritatea deciziilor. O dată ce ai ales, să înveți să accepți și să fii fericit pentru alegerea făcută. Așa cum este ea. Poate că acela a fost maximul de inspirație și posibilitate la momentul respectiv.
- Exersează recunoștința. Comparându-te continuu cu alții și imaginându-ți alternative mai bune, vei ajunge să fii mai puțin mulțumit de deciziile tale. Nu te mai compara cu alții și concentrează-te, în schimb, asupra aspectelor pozitive ale alegerilor tale.
Decizia absoluta perfecta exista doar in imaginatia noastra, iar penuria de timp pe care o avem la dispozitie nu ne permite sa cercetam prea multe optiuni si, de aceea, simplificarea alegerilor poate fi foarte utila.
In concluzie, uneori, este bine sa ne amintim de acele modeste zile cand alegerea tinea de o cana de cafea sau de un covrig cald. Poate ca viata de atunci avea mai putine placeri decat cea de astazi, dar in mod sigur si alegerile erau mai simple. Si poate, uneori mai fericite.