Autoizolare: Cele 7 stări emoționale prin care trecem

Trăim vremuri nesigure, în care ne scăldăm cu toții, mai mult sau mai puțin, în panica generată de coronavirus.

Sunt vremuri în care a fost nevoie să renunțăm puțin la noi și la plăcerile noastre, alegând să stăm acasă în virtutea binelui comun.

Și totuși, câți dintre noi au mai experimentat până acum statul acasă pe o perioadă mai mare de timp?

Care sunt provocările la care trebuie să răspundem pe tot parcursul acestei crize?

Odată intrați în autoizolare, așteptați-vă să treceți cel puțin prin șapte etape emoționale diferite.

Deși vom experimenta cu toții aceste etape la un moment dat, ele nu se manifestă neapărat în aceeași ordine.

Optimism: În primă fază ne putem simți foarte bine, uneori destul de optimiști. Timpul pierdut cu mersul la lucru nu mai există și avem, în sfârșit, mai mult timp pentru noi.

Ne putem simți entuziasmați de posibilitatea reluării tuturor proiectelor personale puse pe pauză, ne putem întoarce către hobby-urile lăsate în urmă de lipsa timpului sau ne putem reinvesti prin lectură și cursuri on-line.

Determinare: Deși entuziasmul autoizolării începe să scadă, suntem în continuare hotărâți să mergem până la capăt. Așa că, cel mai probabil vom recurge la un program cu ajutorul căruia am putea gestiona situația mai ușor.

Satisfacție și frustrare: Vom experimenta perioade în care suntem mai productivi și perioade în care suntem mai puțin productivi, alternând între satisfacție și frustrare. Vor exista zile în care ne vom simți mai fericiți și mai motivați, și zile mai agitate, în care ne vom simți mai neproductivi și irascibili.

Anxietate și/sau depresie: Există posibilitatea să ne simțim din ce în ce mai sufocați și mai lipsiți de energie. Începe să se instaleze plictiseala.

Programul sau lipsa unui program s-ar putea să nu mai funcționeze.

Putem simți neliniște și ne va fi tot mai greu să ne concentrăm pe ceea ce avem de făcut. Durerile de cap nu vor întârzia să apară ca urmare a escaladării conflictelor interne.

S-ar putea să ne simțim din ce în ce mai demotivați, lipsiți de speranță sau să ne confruntăm cu sentimente de disperare.

Va începe să ne fie dor să ieșim afară cu prietenii sau cu cei dragi.

Învelișul biologic ne poate îndemna la cumpărături compulsive, ca răspuns la nevoia oamenilor de a-și umple golul anxietății în vremuri de criză.

Gândiți-vă la răspunsul natural al strămoșilor noștri în fața incertitudinii. Singurul lor avantaj pe atunci era să strângă cât mai multe lucruri cu care să poată lupta, vâna și supraviețui în acele vremuri tulburi.

În zilele noastre, acest comportament încă mai poate persista la nivel subconștient ca răspuns la nevoia noastră de securitate.

Mânie: Toată această situație ne-ar putea mânia din ce în ce mai mult. Ne vom simți blocați, închiși, devenind tot mai iritați de cei din jur (în cazul în care se află pe lângă noi).

Nu ne vom mai găsi locul în casă și gândul de a ieși afară va fi tot mai greu de rezistat.

Scopul autoizolării ar putea să-și piardă din importanță, negând situația și impactul “evadării” noastre asupra celor vulnerabili și expuși.

Acceptare: Pe măsură ce doliul autoizolării și al pierderii libertății impuse de reguli dispare, vom începe să acceptăm situația așa cum este, continuând să facem tot ceea ce ține de noi. Și vom lăsa lucrurile pe care nu le putem controla, să curgă.

Vom înțelege că unele aspecte ale vieții pur și simplu nu vor mai fi ca înainte, indiferent de cât de mult ne vom împotrivi acestui fapt.

Creșterea sensului: Cu toate acestea, va crește tot mai mult simțul responsabilității personale, înțelegând că toată această izolare nu face altceva decât să ajute la prevenirea răspândirii virusului și a morții.

O vom privi ca pe un lucru extrem de necesar umanității și binelui absolut.

Author: Gabi Enache

1 thought on “Autoizolare: Cele 7 stări emoționale prin care trecem

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *