Conform Asociației Americane pentru Depresie și Anxietate (Anxiety and Depression Association of America – ADAA), atacurile de panică sunt manifestări extreme ale anxietății, caracterizate prin debutul brusc al fricii sau un disconfort intens, care își ating apogeul în doar câteva minute și care includ cel puțin patru dintre următoarele simptome:
Palpitații, bătăi puternice ale inimii sau ritm cardiac accelerat;
Transpiraţii;
Tremur necontrolat;
Senzația de dificultate în respirație sau de sufocare;
Dureri sau disconfort toracic;
Greață sau durere abdominală;
Senzație de amețeală, instabilitate sau moleșeală a corpului;
Frisoane sau senzații de căldură;
Parestezii (senzații de amorțeală sau furnicături la nivelul corpului);
Sentimente de derealizare (senzația că lucrurile din jur nu sunt reale) sau depersonalizare (ai sentimentul că te privești pe tine din afara corpului);
Teama de a nu pierde controlul sau de a nu înnebuni;
Frica de moarte.
Unii oameni experimentează ceea ce se mai cheamă și atacuri de panică cu simptome limitate, care sunt similare cu atacurile de panică “integrale”, dar conțin două sau maxim trei simptome de mai sus.
Aceste atacuri de panică cu simptome limitate mai sunt cunoscute în literatura de specialitate și sub denumirea de atacuri de anxietate.
Cu ce diferă atacul de panică de un atac de anxietate?
Deși anxietatea este adesea însoțită de reacții fizice, cum ar fi bătăile rapide ale inimii sau noduri în stomac, ceea ce diferențiază un atac de panică de simptomele anxietății este intensitatea și durata acestora.
Atacurile de panică ating, de obicei, nivelul maxim de intensitate în cel mult zece minute de la debut și apoi încep să scadă.
Datorită intensității și tendinței acestor simptome de a le imita pe cele ale bolilor de inimă, problemelor tiroidiene, afecțiunilor respiratorii, accidentelor vasculare cerebrale și ale altor boli, persoanele cu tulburări de panică fac adesea multe vizite la camera de gardă sau la birourile medicilor, convinși că suferă de o afecțiune care le amenință viața.
Atacurile de panică pot apărea în mod neașteptat atât în timpul unei stări de calm cât și într-o stare anxioasă.
Deși ele sunt o caracteristică definitorie a tulburării de panică, nu este neobișnuit ca persoanele să experimenteze atacuri de panică cauzate și de alte tulburări psihice.
De exemplu, cineva cu tulburare de anxietate socială ar putea avea un atac de panică înainte de a vorbi în public.
Sau cineva cu tulburare obsesiv-compulsivă ar putea avea un atac de panică atunci când nu își poate duce ritualul la bun sfârșit.
Atacurile de panică pot fi extrem de neplăcute și de înfricoșătoare.
În consecință, persoanele care suferă de atacuri de panică repetate devin foarte îngrijorate de a nu avea un alt atac și își pot modifica stilul de viață în scopul evitării acestora.
Putem lua drept exemple evitarea exercițiilor fizice pentru a menține scăzut nivelul ritmului cardiac, evitarea locurilor și circumstanțelor în care s-a întâmplat primul atac sau refuzul de a ieși din casă în cazul fobiei sociale.
Unii oameni se tem sau se simt stânjeniți să spună cuiva despre suferința lor, inclusiv medicilor sau celor dragi, de teama de a nu fi percepuți ca fiind slabi sau ipohondrii.
Ei suferă în tăcere, distanțându-se de prieteni, de familie și de alții care le-ar putea fi de ajutor.
Unele persoane care suferă de atacuri de panică nici nu știu că au o tulburare reală și care poate fi totuși tratabilă.
Nu pot decât să sper că, prin creșterea nivelului de educație și conștientizare cu privire la această afecțiune, oamenii se vor simți mai confortabil să discute simptomele lor cu un specialist din domeniul sănătății mintale și să caute un tratament pe măsură.
Ce putem gestiona sau preveni un atac de panică?
În primul rând, este foarte importantă separarea fizică și mentală de mediul și de gândurile despre care credem că l-au provocat.
Iar tehnicile de mindfulness pot fi un instrument foarte eficient pentru gestionarea unor astfel de crize.
Mindfulness este o tehnică de relaxare prin care vă aduceți propria existență, propria conștiință înapoi în prezent.
Cel ce se angajează în această practică, va permite gândurilor și senzațiilor să apară, fără a încerca să le oprească sau să le judece ca fiind bune sau rele.
De exemplu, pot apărea gânduri neplăcute legate de teamă, vină și îngrijorare.
Mindfulness înseamnă curajul de a recunoaște aceste gânduri și de a le permite să existe.
Conceptul de mindfulness își are rădăcinile în filosofia budistă care ne spune că, noi oamenii, suntem programați încă de la naștere să căutăm plăcerea și să evităm suferința.
Astfel, pentru a evita suferința umană, avem tendința de a ne îndepărta sau ignora gândurile și sentimentele mai puțin plăcute din viața noastră.
Deși suntem tentați să credem că ignorarea gândurilor deranjante va duce, într-un final, la dispariția acestora, în majoritatea cazurilor, ele nu fac altceva decât să revină înapoi în conștiință sub forma unor refulări.
Aceste refulări se pot manifesta sub forma de simptome somatice și psihologice, ca de exemplu: dureri de spate sau de cap inexplicabile, palpitații, agitație, iritabilitate, transpirații, lipsa motivației sau incapabilitatea de a ne concentra asupra sarcinilor de zi cu zi.
Mindfulness vă poate permite să vă lăsați gândirea negativă să curgă liber, observându-vă reacțiile cât mai detașat, într-un mod cât mai obiectiv, fără să interveniți pentru blocarea sau confruntarea acestora.
Lăsându-vă gândurile inconfortabile să treacă, fără a reacționa, făcându-vă curaj să mergeți ori de câte ori este nevoie pe platourile de filmare pentru a vedea cine sunt actorii din spatele scenei, puteți dezvolta un nou răspuns în fața anxietății și fricii.
Însă, pentru a recunoaște cât mai bine ce se întâmplă pe „platourile de filmare”, avem nevoie și de o explicație neurobiologică pe măsură.
Așadar, ce spun oamenii de știință și ultimele cercetări asupra creierului uman despre asta?
Unde și ce anume din creier se activează pe parcursul unui atac de panică?
Ce rol joacă diferitele zone cerebrale în tot acest proces?
Călătoria nu se termină aici.
Vom încerca în articolele următoare să aflăm cât mai multe răspunsuri la toate aceste întrebări, precum și să găsim cele mai eficiente metode de a gestiona cu succes astfel de crize.
Dacă nu ați experimentat până acum nicio altă formă de meditație cu mindfulness sau sunteți pur și simplu curioși și dornici să încercați unele noi, vă invit să accesați cele două forme ghidate de meditație de mai jos, ce sper că vă vor lumina drumul în călătoria dvs. interioară, în siguranță, pace și în liniște deplină.
1 thought on “Ce este și cum se simte un atac de panică?”