Cum putem gestiona un pacient cu atac de panică?

Apelurile în care pacienții acuză diverse probleme respiratorii reprezintă una dintre cele mai comune plângeri la care răspund paramedicii.

Iar aceste dificultăți respiratorii pot ascunde cu ușurință simptomele unui atac de panică. La fel ca alte afecțiuni de natură cardiacă sau respiratorie.

Și nu putem ști cu siguranță despre care dintre ele este vorba până când nu ajungem la fața locului, să monitorizăm pacientul.

Însă, de cele mai multe ori, simptomele unui atac de panică pot fi atât de reale încât cu greu suntem crezuți de cei din fața noastră atunci când le spunem că, de fapt este vorba despre o afecțiune mai degrabă psihologică decât medicală.

Ce simt și cum este lumea celor care se confruntă în mod repetat cu atacurile de panică?

Ce este un atac de panică?

Un atac de anxietate sau de panică este un lucru cât se poate de real.

Pacientul, care se află în mijlocul unui atac de panică, este convins că inima urmează să-i explodeze, că va rămâne fără oxigen, că va muri și că nimănui nu-i pasă.

Cel puțin până la sosirea paramedicilor la fața locului.

Imaginați-vă că ați solicitat ajutor la 112 și, după o așteptare interminabilă, persoanele care ar trebui să vină în sprijin nu doar că vă resping plângerea ca fiind nefondată, pe motiv că nu reprezintă „ o adevărată urgență”, dar vă și invalidează suferința spunându-vă că tot ceea ce ați experimentat până la momentul respectiv nu e real, ci doar în mintea voastră.

Însă, pentru persoana care are atac de panică, paramedicul reprezintă salvarea.

Cel cu atac de panică are nevoie să fie liniștit de către cineva din exterior, aproape oricine, că problema lui, indiferent cât de reală pare, nu-l va ucide.

Partea în care li se spune că trebuie să se relaxeze sau să respire mai ușor nu prea funcționează. Pacientul este pe deplin conștient de faptul că trebuie să se relaxeze, dar, din păcate, corpul acestuia are alte planuri. Odată ce modul de panică preia controlul, nu prea mai poate face nimic pentru a-l anula.

Cel puțin pentru o anumită perioadă de timp.

Una dintre manifestările unui atac de panică este dispneea sau setea de aer.

Pe măsură ce începe atacul de panică, veți respira mai superficial și mai repede. Pe măsură ce ritmul respirației se accelerează, veți începe să respirați cu pieptul, în loc să respirați cu abdomenul sau din mușchii diafragmei. Crescând rata respirației, veți începe să vă hiperventilați, eliminând mult mai mult dioxid de carbon (CO2) din sânge decât de obicei.

Scăderea valorii normale a dioxidului de carbon duce la alcaloză respiratorie, afecțiune ce are drept rezultat modificarea pH-ului corpului, acesta devenind mai alcalin. Acest lucru poate provoca numeroase simptome care vin și completează lanțul de simptome ale atacului de panică, cum ar fi amețeli, slăbiciune, leșin, dureri de cap, furnicături la nivelul mâinilor și picioarelor și, uneori, chiar convulsii.

Pentru a inversa hiperventilația, pacientul trebuie să își încetinească respirația.

S-ar putea, în primă fază, să fiți tentați să administrați oxigen prin narine unei persoane care se hiperventilează, sau să găsiți o pungă de hârtie și să lăsați pacientul să respire în ea.

Administrarea de oxigen unui pacient hiperventilat nu face ca situația să se înrăutățească, dar va încetini procesul de revenire a valorilor de CO2 din sânge la normal.

Încercarea de a explica unei persoane faptul că se hiperventilează și care sunt efectele acestui lucru poate fi destul de dificilă. Mai ales că, în majoritatea cazurilor, simțindu-se sub amenințarea constantă a morții, pacienții nu gândesc foarte lucid.

Este nevoie de timp pentru a dezvolta o relație cu cel de suferă, timp despre care pacientul crede că se sfârșește.

Acestea fiind spuse, ce alte strategii mai există pentru rezolvarea cu succes a unui atac de panică?

În primul rând, dacă aveți posibilitatea, separați pacientul de mediul lui familiar.

Separați pacientul de oamenii cunoscuți. Mai ales de cei care se vaită dramatic și se plâng, contribuind la neliniștea pacientului.

Stabiliți un contact prietenos și încrezător cu pacientul.

Validați-i nevoia de ajutor. Explicați că înțelegeți ce li se întâmplă și că știți cum îi puteți ajuta.

Vă puteți încetini, la rândul dvs, respirația exagerând puțin sunetele inspirului și ale expirului, astfel încât pacientul să vă poată auzi respirația intrând și ieșind lent din corp.

Efectuați o evaluare a stării pacientului. Stați puțin de vorbă cu el, punându-i întrebări despre natura suferințelor acestuia, ajutând pacientul să se simtă în largul său, în timp ce încercați să descoperiți ce alte cauze medicale ar mai putea fi responsabile de hiperventilația sa.

Încrederea și controlul pe care le manifestați dvs vor transmite pacientului puterea de a-și redobândi controlul asupra propriei vieți.

De cele mai multe ori, pacientul își va relua respirația normală fără să mai fie nevoie transportul la camera de gardă sau își va reveni pe drumul către spital.

Stabilirea încrederii necesare pentru atenuarea unui atac de panică depinde de aproape tot ceea ce facem. Comportamentul nostru, limbajul corpului și tonalitatea vocii sunt cercetate încă din prima secundă în care intrăm pe ușă.

Ghidarea unei astfel de persoane prin criză ne va permite să stabilim o punte de încredere și control între noi și cei aflați în suferință, ajutându-i poate, pe unii dintre aceștia, să înțeleagă ce se întâmplă cu ei și să preia, în cele din urmă, controlul asupra propriilor vieți.

Author: Gabriel Enache

1 thought on “Cum putem gestiona un pacient cu atac de panică?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *