Oxitocina este hormonul cu cel mai mult lipici.
Este substanța chimică care-i face pe oameni să se lipsească unul de celălalt.
Fierbinte, sociabil, prietenos și altruist, el leagă și dezleagă majoritatea sentimentelor existente între noi.
Este acel sentiment de prietenie, de dragoste sau de încredere deplină.
Oamenii eliberează oxitocină în timpul îmbrățișării, atingerii corporale și orgasmelor. Drept urmare, oxitocina a mai fost denumită și „hormonul dragostei” sau al „îmbrățișării”.
Acest hormon acționează în creier ca un mesager chimic și s-a dovedit a fi extrem de important în diferitele trăiri și comportamente umane, inclusiv excitația sexuală, recunoștința, încrederea, anxietatea și legătura mamă-copil.
Oxitocina este secretată de glanda hipofiză situată la baza creierului.
Acest hormon a atras pentru prima dată atenția oamenilor de știință atunci când aceștia au observat că mamele care alăptau sugarii au avut tendința de a fi mai relaxate și au raportat niveluri de stres mai scăzute față de cele care-și hrăneau bebelușii cu biberonul.
Mai mult, atunci când sugarul suge la sânul mamei, nervii coloanei vertebrale transmit un semnal chimic hipotalamusului, una dintre cele mai importante regiuni ale creierului responsabilă de activitatea emoțională, precum și de reglarea temperaturii corpului și de senzațiile de foame și sete.
Legătura cu hipotalamusul mai este interesantă pentru încă un motiv.
S-a dovedit că nivelurile de oxitocină joacă un rol atât în capacitatea umană de empatie, cât și în stabilirea încrederii dintre oameni. Prezența oxitocinei în creier poate scădea intensitatea reacției de frică a amigdalei atunci când suntem expuși la nou.
Atunci când este eliberată în creier, oxitocina activează sentimentele de încredere și atracție dintre oameni. Este responsabilă pentru toată înflăcărarea și amețeala specifice primelor etape ale iubirii romantice.
Elixirul magic al funcționării societății în care trăim.
Ca specie, am evoluat cultivându-ne instinctul de a trăi în grupuri, iar pentru aceasta ne-am dezvoltat un instinct care să ne spună când să avem încredere în oameni.
Datorită oxitocinei simțim legăturile dintre oameni și ne place să fim în compania celor pe care îi îndrăgim.
Fără oxitocină, nu am putea fi dispuși la acte de generozitate. Probabil că nu vor mai fi nici cerșetori. Însă nu am mai putea fi capabili să facem acte caritabile, să ne ajutăm unii pe alții sau pe cei nevoiași.
Fără oxitocină, nu am putea să dezvoltăm legături profunde de încredere și de prietenie și nu am putea avea un partener cu care să ne creștem copiii.
De fapt, nici nu ne-am putea iubi copiii.
Oxitocina mai este implicată și în crearea unui mediu securizant și intim.
Este substanța chimică care ne ajută să știm cât de vulnerabili putem deveni.
Este acea intuiție socială care ne oferă sentimentul de siguranță și de încredere și care ne anunță când trebuie să fim vigilenți.
Cu cât petrecem mai multă vreme cu cineva, cu atât mai mult suntem dispuși să devenim vulnerabili în preajma lui. Pe măsură ce învățăm să avem încredere în acea persoană și îi câștigăm încrederea, nivelul oxitocinei crește.
Oricât de mult ne-am dori să ne considerăm unici, creierul nostru este conceput să elibereze oxitocină numai atunci când ne aflăm în prezența celor față de care ne simțim apropiați.
A fi în preajma celor ca noi, ne crează sentimentul de apartenență și ne dă o senzație de siguranță.
Însă doar atunci când vorbim de legături umane reale.
Cercetătorii au descoperit că relațiile virtuale nu produc nici pe departe cantitatea de oxitocină necesară pentru a ne simți împliniți și fericiți.
5 thoughts on “Cunoaște-ți creierul – Oxitocina sau „hormonul dragostei””