V-ați întrebat vreodată de ce experiența din primii cinci ani ai copilăriei este atât de reprezentativă pentru noi?
Cum, toate acele fapte și evenimente, de care nu mai suntem pe deplin conștienți, au atât de multă putere asupra deciziilor pe care le luăm și asupra felului în care ne percepem în prezent?
În articolul precedent, am discutat despre felul în care convingerile negative ne pot bloca creșterea și manifestarea adevăratului potențial.
Dar cum se formează aceste convingeri negative?
Și, mai ales, ce se întâmplă în creier in primii ani de dezvoltare?
La naștere, creierul unui bebeluș cântărește doar 25% din dimensiunea sa potențială (aproximativ 400 de cmᶾ), cam cât creierul unui cimpanzeu adult.
El va continua să crească destul de rapid, cam până la vârsta de 5 ani, moment în care atinge aproximativ 90% din mărimea maximă.
Acest creier, aflat în continuă dezvoltare, este un câmp de luptă.
Există o competiție incredibilă de supraviețuire printre neuroni, cel mai bine explicată de expresia „Use it or lose it”.
Practic, dacă o anumită conexiune nu va fi stimulată până la o anumită vârstă, organismul va ucide această conexiune printr-un proces numit apoptoză (sau moarte celulară) despre care am discutat în articolul precedent.
Acest lucru înseamnă că neuronii care supraviețuiesc, sunt neuronii cei mai activi din punct de vedere electric.
Experiența din anii timpurii devine extrem de importantă pentru dezvoltarea și acordajul fin al circuitelor din anumite regiuni ale creierului.
Felul în care am fost învățați să răspundem în fața bucuriei sau în fața unei amenințări, atunci când suntem mici, reprezintă întreaga arhitectură a convingerilor cu care vom porni la drum, ca adulți.
Și mare parte din convingeri și din arhitectura subconștientului nostru se formează, în principal, ca urmare a interacțiunii cu mediul din primii cinci ani de viață.
Convingeri care pot fi atât bune cât și rele.
Mintea noastră subconștientă este gardianul zonei de confort despre care am discutat în articolul precedent.
Mai departe, consider că fiecare dintre noi avem o anumită zonă de confort în interiorul căreia ne desfășurăm alegerile și viața.
O zonă de confort generoasă, flexibilă, sănătoasă, ne va permite să creștem și să ne atingem adevăratul potențial.
Invers, o zonă de confort rigidă și restrânsă, definită prin frică și anxietate, ne va bloca dezvoltarea și capacitatea de a ne simți fericiți și împliniți.
În fizică, prima lege a mișcării lui Isaac Newton afirmă că, pentru ca mișcarea unui obiect să se schimbe, o forță trebuie să acționeze asupra sa.
„Un corp în repaus va rămâne în repaus, cu excepția cazului în care o forță exterioară acționează asupra lui.” Iar, “un corp în mișcare, va rămâne în mișcare, dacă nu este acționat de o forță exterioară.”
Practic, ceea ce spune prima lege a lui Newton este că obiectele se comportă, în general, previzibil.
Dacă o minge stă pe masă, va începe să se rostogolească numai atunci când o forță exterioară acționează asupra ei.
Îngrădindu-ne în zona de confort, nu vom face altceva decât să blocăm acțiunea forțelor exterioare care ne ajută să schimbăm traiectoria, să descoperim lucruri noi, să învățăm și să creștem.
Cu alte cuvinte, în calitate de obiecte însuflețite, nu putem progresa atunci când stăm pe loc.
Iar viața este plină de oportunități pentru a ieși în afara zonei de confort.
Cu toate acestea, este necesar să le vedem și să profităm de ele pentru a ne atinge fericirea.
Cum spuneam, mintea noastră subconștientă reprezintă locul unde se formează toate aceste convingeri negative, care ne țin pe loc.
Și tot ea este locul pe care avem nevoie să-l înțelegem și să-l schimbăm, pentru a crește.
Așa că, iată 4 modalități cu ajutorul cărora putem depăși blocajele și convingerile negative care ne umbresc viața.
1. Fiți deschiși și încrezători către experiențe noi!
Când alegeți să rămâneți în zona dvs. de confort, participați doar la acele activități cu care sunteți familiari. Ajungeți să efectuați doar acele sarcini pe care le-ați îndeplinit în mod repetat și care nu prezintă riscul de a eșua.
Iar teama de eșec este cel mai mare inamic al creșterii.
Schimbarea modului în care vă percepeți vă poate îmbunătăți dramatic rezultatele.
Realitatea este, totuși, că mulți dintre noi umblăm cu această „mentalitate fixă” care ne sabotează în secret.
Deși este tentant să evităm orice decizie care ar putea duce la eșec, singura modalitate de a afla ce funcționează și ce nu este să încercăm lucruri cât mai diferite.
Iar asta înseamnă să ne confruntăm cu incertitudinea și, implicit, să riscăm.
Cu toate acestea, dacă stăm într-o zonă de confort prea mult timp, ne putem bloca în aceleași scenarii negative ale vieții.
No pain, no gain!
2. Nu permiteți ca negativismul și fricile altora să vă umbrească starea!
Înconjurați-vă de mentori!
Mai precis, de acei oameni care manifestă gândire și atitudini pozitive, de la care aveți ce învăța și care vă vor motiva să deveniți cea mai bună versiune a dvs.
Începeți să petreceți timp cu oameni ambițioși, susținători și creativi.
Dacă petreceți timp, în fiecare weekend, cu oameni care sunt la fel de nemulțumiți de viața lor, nu veți avea prea multe opțiuni de a vă simți mai bine.
Sunteți suma celor mai apropiate 5 persoane din viața dvs.
Faceți asta să conteze!
3. Manifestați-vă identitatea și succesul în prezent, nu în viitor.
În loc să spuneți: „Sper să fac asta într-o zi”, spuneți: „Mă apuc să fac asta chiar acum! Fix în acest moment!”
În loc să spuneți: „Voi fi fericit când mă voi muta, când o să am bani, când îmi voi schimba jobul, când o să am un partener și mă voi căsători ”, mai bine spuneți, „Sunt complet capabil/ă să fiu fericit/ă chiar aici și chiar acum. Nimic nu mă împiedică.”
Odată ce ai o imagine clară în minte despre cum vreți să fiți, puteți începe să vă comportați și să acționați în concordanță cu acest ideal.
4. Identificați-vă rezistențele și convingerile negative!
Când mintea noastră subconștientă ne împiedică idealurile, se întâmplă pentru că deținem o credință negativă, cel mai probabil formată undeva în copilărie.
Întrebați-vă de ce vă simțiți atât de bine în zona de confort?
De ce amânați sau de ce resimțiți ieșirea din această zonă de confort ca fiind periculoasă?
De ce vă simțiți vulnerabili?
Găsiți o modalitate de a vă înțelege pe voi înșivă și aceste nevoi, înainte de a merge mai departe.
Puteți face asta apelând la ajutorul unui psihoterapeut.
Terapia oferă această posibilitate, de a vă înțelege trecutul și toate convingerile negative rezultate ca urmare a experienței din anii copilăriei.
Vă poate ajuta să părăsiți acest cerc vicios.
Fiți conștienți de toată puterea, bunătatea și umanitatea cu care ați fost înzestrați.
Poate că locul sigur de care vă agățați în acest moment nu vă oferă potențialul și valoarea de care dispuneți cu adevărat.
