Cum ar fi dacă v-aș spune că lucrurile care vă țin treji noaptea, de exemplu, facturile sau ratele la bancă, sau cele care vă fac palmele să transpire, cum ar fi vorbitul în public sau palpitațiile și agitația care apar înainte de un interviu, toate acele momente în care vă îndoiți de voi sau de puterile voastre sunt, de fapt, mesaje provenite din subconștient?
Cu toții suntem familiarizați cu imaginea aisbergului lui Freud.
Vârful mic de deasupra apei (acele 10 procente din masa totală a acestuia) înseamnă mintea noastră conștientă, în timp ce bucata cea mare de sub apă, cea care reprezintă aproape 90% din masa totală a acestuia, reprezintă partea subconștientă.
Da, subconștientul, acel recipient al amintirilor, emoțiilor și comportamentelor automate care ne guvernează din umbră alegerile și viața.
Majoritatea activităților noastre zilnice sunt controlate de această parte subconștientă a minții care ne influențează, în mare măsură, felul cum gândim, cum simțim și cum ne percepem ca indivizi.
Și, până la urmă este un lucru destul de bun.
Nu vrem să fim mereu atenți la felul cum respirăm.
Dacă uităm să facem asta?
Totuși, ce facem cu acele obiceiuri, credințe, gânduri și blocaje emoționale care ne-au format personalitatea?
Toate acele lucruri care ne împiedică să ne atingem adevăratul potențial?
În cartea sa, The Fear and Anxiety Solution, Dr. Friedemann Schaub, biolog molecular și medic specializat în cardiologie, propune ideea că „prin colaborarea dintre conștient și subconștient, vom deveni cu adevărat capabili să ne accesăm adevăratul potențial și să ne înțelegem mai bine prejudecățile și comportamentul”.
Acesta a construit un model complex de funcționare care prezintă o explicație clară a minții subconștiente, a fricii și anxietății dintr-o perspectivă neurobiologică, intelectuală, emoțională, înțeleaptă și totodată delicios de artistică.
Schaub consideră că adevărata vindecare nu înseamnă a rezolva sau a scăpa de o problemă. Vindecarea înseamnă, de fapt, explorarea și înțelegerea acestor emoții „negative” pentru a ne restabili integritatea psihică.
Atunci când înțelegem și descoperim semnificația lor profundă, ele devin cei mai puternici catalizatori ai transformării puterii Eului și ai personalității noastre.
Și, într-o foarte mare măsură, am fi îndreptățiți să credem asta.
Frica și anxietatea ne pot face cu ușurință să ne simțim blocați și lipsiți de putere.
Cu toate acestea, Schaub consideră că nu emoțiile sunt cele care ne țin cu adevărat blocați, ci modul în care alegem să răspundem la ele.
De exemplu, atunci când ne este foame, știm că este timpul să mâncăm.
Când ne este sete, știm că este timpul să bem apă.
Când ne simțim obosiți, știm că este timpul să ne odihnim.
Înțelegem semnificația acestor senzații și știm cum să le abordăm, astfel încât să ne potolim nevoile și să le facem să dispară.
Lucrurile, însă, stau cu totul altfel atunci când ne simțim anxioși.
În primul rând, sursele anxietății sunt de cele mai multe ori ambigue și ascunse adânc în rădăcinile subconștientului nostru.
Când suntem anxioși, încercăm să identificăm pericolul și, în cazul în care eșuăm, nu ne mai rămâne decât să intrăm în mentalitatea de luptă sau fugă, căutând să evităm, pe viitor, situațiile care ne-au provocat neplăcere.
Această modalitate de răspuns în fața pericolului, luptă-fugă-îngheț, apare deoarece interpretăm anxietatea drept o amenințare care este fie în afara noastră, fie se întâmplă ceva în neregulă cu noi, în interior.
Lăsându-ne pradă anxietății, nu facem altceva decât să hrănim sentimentul de frică, ceea ce alimentează în continuare emoția, mai degrabă decât să ne ajute la descoperirea sensului real al acesteia, pentru a o aborda într-un mod adecvat.
Așa că, în retragerea noastră din fața fricii, simțindu-ne tot mai expuși, ne blocăm și rezistăm schimbării.
Iar una dintre cele mai frecvente temeri ale noastre este frica de schimbare.
Schimbarea implică, de obicei, părăsirea zonei noastre de confort, motiv pentru care o percepem ca pe un risc sau o amenințare.
Aceste zone de confort sunt create de mintea noastră, astfel încât să putem experimenta și interacționa cu diferitele aspecte ale vieții dintr-o poziție de siguranță, familiaritate și control.
Limitele interne ale acestei zone de confort sunt stabilite de tiparele noastre mentale, emoționale și comportamentale și pot fi definite de spațiul nostru intim, de distanța emoțională pe care o păstrăm față de oameni sau de felul în care interacționăm cu mediul extern.
Pe măsură ce creștem, convingerile și programele noastre mentale se schimbă, iar limitele zonelor noastre de confort de extind pentru a ne ajuta să atingem adevăratul potențial.
Conform lui Schaub, acestea sunt zone sănătoase de confort.
Pe de altă parte, o zonă de confort plină de anxietate tinde să funcționeze în sens opus.
Dimensiunea sa scade, iar limitele sale devin ca niște pereți rigizi.
Anxietatea transformă zonele de confort în zone de siguranță, care ne țin departe de așa zisele pericole, blocându-ne creșterea și încrederea în sine.
Iar pe măsură ce percepem un număr din ce în ce mai mare de situații și oameni ca fiind amenințători sau neplăcuți, viața ni se restrânge semnificativ.
Practic, zonele de confort ne controlează bunăstarea și dimensiunea experienței vieții noastre.
O zonă de confort restricționată poate fi unul dintre cele mai mari obstacole dintre noi și schimbarea pozitivă pe care ne-o dorim.
Cu cât stăm mai mult în acea zonă restrânsă, cu atât o evităm și rezistăm mai mult să o părăsim, chiar dacă nu ne mai simțim deloc confortabili în interiorul acesteia.
Și, în loc să găsim o rezolvare ajungem, în cele din urmă, să ne identificăm cu problema.
Frica și anxietatea devin problematice mai ales atunci când devin o parte a identității noastre.
În momentul în care ne referim la noi înșine ca la o persoană anxioasă, ne identificăm automat cu aceste emoții. Anxietatea devine starea noastră emoțională implicită, limitându-ne treptat alegerile și acțiunile.
Această identificare cu problema ne limitează conștiința de sine, care ne poate diminua capacitatea de a accesa adevăratul nostru potențial de schimbare și de creștere.
Întrebarea este: ce putem face pentru a pune capăt luptelor noastre cu frica și anxietatea?
Meditația, practicile de mindfulness, psihoterapia și programarea neuro-lingvistică sunt cele mai eficiente căi de acces către mintea noastră subconștientă, pentru descoperirea cauzelor care se află în spatele convingerilor noastre limitative.
O dată ajunși acolo, vom fi mai în măsură să le schimbăm.
Rețineți însă că, oricât am încerca, până ce nu ne asumăm în totalitate schimbarea, nu vom putea niciodată să părăsim zonele de blocaj.
Cu alte cuvinte, pentru ca această schimbare să devină cu adevărat semnificativă și permanentă, trebuie să afecteze profund modul în care te percepi și relaționezi cu tine însuți, chiar în interiorul ființei tale.
Subconștientul nostru aplică în permanență filtre pentru a simplifica cantitatea copleșitoare de informații care vine înspre noi.
Iar unele dintre cele mai puternice filtre subconștiente, care modelează felul în care ne percepem pe noi înșine și lumea din jur, sunt convingerile noastre de bază.
Există o vorbă : „Ceea ce ne reține, nu este cine suntem cu adevărat, ci felul în care credem că suntem”.
Cu alte cuvinte, suntem întotdeauna mai mult decât ceea ce credem că suntem.
Adevărul despre cine ești depășește cu mult vechea ta identitate bazată pe frică.
O identitate definită de convingeri limitative cum ar fi „Nu sunt suficient de bun!”, „Nu am calitățile necesare!” sau „Lumea este un loc înșelător, periculos și dur! ”.
Convingerile noastre determină rezultatele pe care le obținem și, prin urmare, felul în care ne simțim.
Albert Einstein a definit nebunia ca „a face același lucru mereu și să aștepți rezultate diferite”.
Ați simțit vreodată că, în ciuda faptului că ați încercat multe abordări diferite, rezultatele nu s-au îmbunătățit mai deloc?
V-ați întrebat de ce?
Pentru că nu v-ați schimbat mentalitatea și convingerile.
Schimbarea comportamentului fără schimbarea convingerilor este ca și cum ați cumpăra o mașină nouă pentru a deveni un șofer mai bun
Diminuarea filtrelor subconștiente nu înseamnă că veți opri definitiv declanșatorii fricii și ai anxietății.
Frica și anxietatea sunt părți normale și importante ale vieții noastre. Aceste sentimente ne oferă informații valoroase și sunt catalizatori puternici pentru o creștere sănătoasă și stabilă.
Dar dacă am putea schimba declanșatorul anxietății într-un declanșator mai slab, vom prelua controlul asupra acestui proces și chiar îl putem inversa.
Putem alege cu atenție să explorăm, să înțelegem și să ne reevaluăm convingerile subconștiente pentru a fi mai deschiși, mai receptivi și mai încrezători în sine cu privire la lucrurile pe care vrem să le înfăptuim.
