Dezbaterea despre ceea ce este sau nu moral, atunci când avem ceva de făcut, continuă să cântărească foarte mult în propriile alegeri.
Ne justificăm acțiunile și intențiile pe baza unui sistem personal de reguli și valori, special formate și adaptate nevoilor noastre și ale celor din jur.
Moralitatea acțiunilor noastre, acest război dintre „bine” și „rău” au fost dintotdeauna în centrul atenției marilor filozofi și gânditori religioși ai lumii.
Însă, cât de mult reprezintă această moralitate doar un aspect dezvoltat de-a lungul evoluției noastre, finisat de regulile sociale și cât vorbim despre ceva cu care ne-am născut, adânc încastrat în natura umană?
Cum ar fi dacă moralitatea nu este ceva implicit conștiinței umane, ci doar un set de reguli în continuă schimbare, impus de cei care sunt responsabili de guvernarea acestor legi?
În acest caz, dezbaterea bine versus rău nu ar putea fi mai mult decât o tactică psihologică de control social, al maselor.
Ceea ce numim moralitate ar putea fi, de fapt, considerată doar o altă perspectivă din care noi să privim lumea.
Și totuși, cu toată evoluția psihologică și spirituală din ultimele decenii, întregul tablou rămâne un mister.
Un studiu al Academiei Naționale de Științe ale Statelor Unite, publicat în anul 2012, a descoperit că persoanele din clasa superioară aveau mai multe șanse să încalce legea în timp ce se aflau la volan.
Mai mult, acestea prezintă tendințe impulsive când vine vorba de luarea deciziilor, își însușesc bunuri de la alții, se află într-o continuă negociere, trișează pentru a-și spori șansele de câștig sau atunci când vine vorba și de a le fi acceptat un comportament non-etic la locul de muncă.
Datele raportului au demonstrat că tendințele etice ale persoanelor din clasa superioară sunt influențate, în parte, de atitudinile lor mai favorabile față de lăcomie.
Indivizii cu venituri mici sunt, în schimb, mai predispuși să comită infracțiuni mai grave și mai evidente. Însă motivele lor ar putea fi, cel mai probabil, legate de disperarea și de sărăcia în care se zbat.
Fie că este vorba despre lăcomie sau disperare, se pare că infracțiunile sunt strâns legate de anumiți factori emoționali și de locul pe care îl ocupă o persoană în societate.
Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei, a vorbit despre existența unor tensiuni care se stabilesc între nevoile societății și nevoile unui individ.
Potrivit lui Freud, dezvoltarea moralități are loc numai atunci când dorințele egoiste ale unui individ sunt reprimate și înlocuite de valorile figurilor importante din viața acestuia (de exemplu, părinții sau comunitatea din care face parte).
B.F. Skinner, unul dintre cei mai mari contributori ai curentului comportamentalist din psihologie, s-a concentrat în mod similar pe mediul social ca forță principală din spatele dezvoltării moralității umane.
Atât Freud cât și Skinner au vorbit despre forțele exterioare care ne conturează moralitatea și standardele după care acționăm și percepem lumea.
Cum este, atunci, cel mai firesc să ne comportăm?
Cum ne acordăm moralitatea, astfel încât să putem ține cont de ambele dorințe, atât ale noastre cât și ale mediului în care trăim?
Practicarea iubirii de sine și a compasiunii pentru cei din jur au puterea de a ne recentra și reintegra valorile și viața, dizolvând anxietatea și toată această diviziune dintre bine și rău.
Cum ar fi ca lupta dintre dorințele unui individ și societate, dintre forțele noastre interne și externe să se oprească ca urmare acestui fapt?
O soluție ar fi să privim dincolo de bine și de rău și să luăm legătura cu tot ceea ce ne face mai înțelegători și mai umani.
Iubiți, simțiți, acceptați și lăsați-vă acceptați!
Simțiți compasiune pentru voi și pentru cei din jur!
Iubirea și bunătatea umană nu costă nimic.
Depășind dimensiunea dualistă a binelui și a răului, compasiunea ar putea fi un ingredient important pentru o umanitate care să funcționeze mai bine, mai frumos, pentru sănătatea noastră și a celor de lângă noi.
Sursa cercetării Academiei Naționale de științe a Statelor Unite:
https://www.pnas.org/content/109/11/4086
1 thought on “Bine vs Rău: Ce se ascunde în spatele moralității și ordinii sociale?”