Biosphere 2 este un experiment științific realizat în deșertul din Arizona între anii ’80 și ‘90.
Este un centru pentru cercetare și învățare continuă despre planeta noastră, despre sistemele sale vii și locul său în Univers.
Întregul proiect constă în mai multe cupole de sticlă care adăpostesc flora și fauna de pe pământ, într-un mediu perfect controlat.
Practic, acolo regăsim aproximativ întreaga natură: copaci, zone umede, deșert, păduri tropicale.
La momentul lansării experimentului, animalele, plantele și oamenii coexistau în ceea ce oamenii de știință considerau a fi un mediu perfect pentru viață.
Mă refer aici la un mediu format din aer purificat, apă purificată, un sol sănătos, și lumină solară filtrată.
Întreaga viață din interiorul biosferei s-a dezvoltat și a prosperat destul de bine pentru o vreme.
Însă, după un timp, ceva ciudat s-a întâmplat.
Când copacii atingeau o anumită înălțime, aceștia au început să cadă la pământ.
La început, acest lucru a nedumerit oamenii de știință deoarece niciunul dintre ei nu s-ar fi așteptat să se întâmple una ca asta.
Însă, la scurt timp, aceștia și-au dat seama că mediul perfect, creat de aceștia în interiorul globului de sticlă, nu avea nici vânt, nici ploi torențiale sau furtuni.
Copacii nu au aveau rădăcinile rezistente din cauză că, pe parcursul dezvoltării nu întâlniseră nicio adversitate.
Oamenii de știință au ajuns la concluzia că, pentru a întări rădăcinile copacilor, este nevoie de vânt.
Vântul a fost considerat ca fiind elementul lipsă al biosferei, o componentă esențială fără de care copacii nu puteau crește înalți, solizi și puternici.
Ce ne învață acest experiment științific despre viața reală?
Tot!
O viață fără furtuni este ca Biosphera 2.
Fără să avem parte de vânt, vom crește precum copacii din interiorul globului de sticlă.
Rădăcinile ne vor fi firave și, în cele din urmă, vom cădea la pământ.
Doar vântul ne va ajuta să creștem suficient de înalți și de puternici.
Și, indiferent dacă ne convine sau nu, viața nu este nici pe departe o biosferă perfectă.
Mai devreme sau mai târziu, cu toții vom avea parte de pierderi sau situații neplăcute.
Este ciclul natural al vieții și nu putem nega asta.
Unii dintre noi vom trece prin boli mai mult sau mai puțin grave.
Alții vom trece prin perioade în care ne vom simți sau vom rămâne singuri.
Vom fi răniți sau vom pierde persoane drage.
Însă, parcurgând aceste etape cu compasiune față de propria ființă, în cele din urmă le vom putea transcende, întărindu-ne rădăcinile.
Putem alege curajul sau putem alege confortul.
Dar nu le putem avea pe amândouă.
Nu în același timp.
Dacă vă aflați în dificultate, experimentați anumite blocaje, vă simțiți singuri sau ați pierdut o persoană dragă, poate că biosfera voastră nu vă mai poate proteja de durere.
Însă curajul de a depăși biosfera și de a trece prin propriile furtuni, este singura cale pentru a crește înalți, solizi și puternici.
Este greu.
Este dureros.
Dar este singura oportunitate.
Când lumea exterioară se prăbușește, singura cale de a ne reconstrui viața pornește din interior.
Să vă priviți, să vă iubiți și să vă acceptați cu curaj ființa.
Și să găsiți din nou puterea de a vă deschide vieții.
Să deveniți din nou vulnerabili.
Să vorbiți despre sentimentele voastre, să despachetați întunericul, să plângeți, să dezgropați trecutul care vă ține blocați în biosferă.
Să citiți, să ascultați din nou cu curiozitate oamenii, să meditați, să mergeți mai departe și să vă extindeți propria conștiință.
Și, cu timpul, veți învăța să pășiți și să creșteți dincolo de siguranța biosferei, la înălțimi care păreau de negândit în timp ce vă aflați în ea.
Pentru că fără vânt, nu vom putea cunoaște niciodată înălțimea la care am putea ajunge.
Nu putem evita vântul.
Și nu putem evita dificultățile vieții.
La fel cum nu putem evita ca ziua să se transforme în noapte.
Pentru că viața este și vânt și soare.
Este și durere dar și frumusețe.
Rămânând în propria biosferă, riscăm să pierdem potențialul și magia care se află în afara ei.
Va mulțumesc.
