Salutare!
Povestea mea ține de singurătate … și sunt convins că nu e doar a mea. Dar nu e vb de singurătatea aia destructurantă …ci una funcțională. Sunt gay…și, prin urmare, n-am prea avut multe oportunități relaționale. De fapt, asta e problema LGBT, că ne găsim ff greu, în adolescență nu avem multe relații ok și trăim în solitudine. Am avut o adolescență și pubertate ff solitară, iar în timp am învățat să mă adaptez la ea, și să o găsesc ok, ba chiar preferabilă. Am devenit în timp un mic alien…sunt ff plăcut ca persoană, dar evitant. Interacționez ușor, sunt ceva mai excentric, dar combinația asta între atipic, lipsă de detalii despre viața intimă și deschidere către oameni, e o combinație care îi face pe oameni să nu relaționeze autentic cu tine, pt că te văd ca ceva în afara tiparelor de încredere. Ce e de făcut? Ce poate aduce psihoterapia unui om ce nu mai e în scenarial, mai ales că sunt și pe medicație SSRI (pt că am avut depresie funcțională, dar cu ideație, fără însă alterare de somn, greutate corporală sau alte variabile). Multzam!
Dragă ființă umană,
Îmi pot imagina profunzimea durerii tale care, cel mai probabil a început din momentul în care, pentru o bună perioadă de timp a trebuit să pretinzi că ești altcineva. La urma urmei, cea mai profundă nevoie umană este de a fi acceptați așa cum suntem cu adevărat.
Și mă gândesc că mare parte din durerea pe care ai experimentat-o a fost durerea unui Eu care s-a simțit neacceptat și încarcerat.
Durerea unui om al cărui Sine a fost ținut în izolare.
De exemplu, probabil că în adolescență ai simțit atracție în legătură cu anumiți băieți sau bărbați heterosexuali, ceea ce înseamnă că, deși ai nutrit sentimente puternice față de aceștia, ele nu au putut fi trăite în totalitate deoarece nu erau reciproce.
Și parcă aud asta în scrisoarea ta.
Parcă aud cum povestea ta nu este doar despre singurătate, ci și despre acceptare și respingere.
Poate că, de cele mai multe ori, atunci când ne simțim marginalizați sau respinși, din dorința de a evita ca acea durere să se întâmple din nou, ne retragem în singurătate.
Însă singurătatea apare de cele mai multe ori drept consecință a sentimentului de deconectare. Și obișnuim să asociem singurătatea cu a fi deconectați de alte persoane, ceea ce este adevărat.
Dar pentru a înțelege singurătatea, trebuie să ne dăm seama că aceasta se resimte cu cât suntem mai deconectați de noi înșine.
Putem fi înconjurați de colegi de muncă, de familie și de prieteni dar, în interiorul nostru, să ne simțim extrem de singuri.
Iar asta pentru că singurătatea nu înseamnă a fi singur, ci mai degrabă, este vorba de a te simți deconectat.
Cu toate acestea, faptul de a fi diferit cel mai probabil că a condus la lipsa relațiilor și la însingurarea resimțită încă din adolescență.
Altfel spus, dacă ai trecut prin situații provocatoare sau traumatizante care te-au făcut să te simți rușinat sau înstrăinat de propriul sine, este posibil să te conectezi mai greu la emoțiile tale sau, dimpotrivă, să fie atât de puternice încât să nu le poți tolera.
De asemenea, poți întâmpina dificultăți în a te conecta autentic cu alte persoane deoarece, poate că nu ai simțit niciodată un sentiment profund de apartenență din cauza faptului că, fiind gay, ai experimentat o stare constantă de judecată și nesiguranță.
Este în regulă.
Și mă gândesc că, dacă începi prin crearea unei conexiuni cu tine însuți, va fi mult mai ușor să te conectezi cu ceilalți iar sentimentele de singurătate se vor diminua.
Iar aici te poate ajuta psihoterapia.
Te poate ajuta să restabilești conexiunea cu acele părți din tine pe care cei din jur au refuzat să le vadă la un moment dat.
Sau poate că au fost respinse.
Când oamenii stau pe fotoliul meu în timpul primei sesiuni de terapie, vreau să știu nu doar de ce au intrat, ci și de ce tocmai acum.
De ce, fix în această săptămână, au ridicat telefonul și m-au sunat, atunci când problema lor s-a întâmplat de luni, ani sau chiar decenii?
Și mă întreb asta pentru că, în general, când oamenii fac pasul pentru a cere ajutorul, înseamnă că sunt pregătiți pentru schimbare.
Ce poți face pentru a te conecta cu tine atunci când te simți singur?
Pe de o parte, poți face ceea ce ai făcut dintotdeauna, adică să îți înăbuși sentimentele sau să le păstrezi doar pentru tine.
Pe de altă parte, valoarea emoțională a însingurării poate deveni atât de agonizantă încât consumul energetic pentru a ține acele sentimente departe de propria conștiință poate părea greu de tolerat.
Și mă gândesc că mi-ai scris pentru că, ceea ce a funcționat în trecut – înăbușirea dorințelor și a emoțiilor de singurătate – nu mai funcționează.
Cu toate acestea, este greu să ai relații profunde și autentice atunci când un aspect important al personalității și al identității tale rămâne, într-o oarecare măsură, de neacceptat.
Și sper că vei reuși, într-un fel sau altul, să găsești acei oameni frumoși cu care să legi prietenii autentice și să te îndrăgostești de parteneri disponibili care să te îmbrățișeze așa cum ești.
Beneficiul conexiunii și al autenticității tale va fi cât se poate simplu: nu vei mai fi și nu te vei mai simți un singuratic.
Iar oamenii vor dori să te cunoască așa cum ești.
De cele mai multe ori, uităm faptul că durerea este cea care ne apropie unii de alții.
Că oamenii sunt uniți întru nevoi și suferințe.
Că emoțiile și sentimentele noastre sunt, de fapt, țesutul conjunctiv dintre noi toți.
Un alt avantaj este că vei descoperi rapid cine contează cu adevărat în viața ta.
Cine merită și cine nu merită timpul tău.
Cu toții suntem imperfecți.
Cu toții avem nesiguranțe, neliniști, sentimente de inadecvare și rușine.
Și devenim însă uneori atât de preocupați de propria noastră suferință, încât ajungem să ne deconectăm de restul lumii.
Însă cu toții ne dorim, în sinea noastră, să fim apreciați și iubiți.
Oamenii cărora le pasă cu adevărat de tine vor dori să te cunoască și vor dori ca tu să fii fericit.
Mulțumesc.
Dragă terapeutule reprezintă o rubrică lunară, creată special, în care voi încerca să răspund public întrebărilor cititorilor, împărtășind modul în care un terapeut ar putea gândi cu privire la tipurile de probleme trăite de fiecare dintre noi, cu scopul de a afla ce a funcționat (și ce nu) precum și ce putem învăța despre noi prin intermediul poveștilor celorlalți.
În cadrul acestei rubrici se va putea adresa orice fel de întrebare, începând de la diverse dificultăți apărute în viața personală, conflicte în relația de cuplu, procesele inconștiente implicate în alegerea unui partener, pierderea unei persoane dragi, coșmaruri recurente, cum funcționează o psihoterapie sau orice altceva vă macină la momentul respectiv.
Persoanele vor rămâne anonime iar întrebările vor fi adresate prin intermediul formularului de contact pe care îl regăsiți la rubrica Dragă terapeutule a acestui site.
