Aproximativ 356 de milioane de copii din întreaga lume trăiesc în sărăcie extremă, potrivit unui studiu realizat anul trecut de UNICEF.
Dintre aceștia, aproape 2 milioane sunt români.
400.000 dintre copiii din România nu pot merge la școală și peste 50.000 de copii sunt separați de familiile lor, în principal din cauza sărăciei, violenței și a abandonului.
În majoritatea zonelor rurale de la noi din țară, copiii se luptă să supraviețuiască cu mai puțin de 9 lei pe zi.
Și peste 150.000 dintre aceștia se culcă flămânzi noaptea, nu au acces la o alimentație corespunzătoare, apă potabilă, condiții de igienă, un adăpost și ajutor medical.
Cercetările din domeniul științelor sociale au arătat destul de clar că, copiii care cresc în sărăcie se descurcă mai prost la școală, au o funcționare cognitivă mai slabă și prezintă un risc mai mare de a dezvolta tulburări emoționale.
Aceste cercetări i-au inspirat pe neurologi să-și pună o nouă întrebare:
Care este impactul sărăciei asupra creierului copiilor?
În urma a zeci de studii efectuate pe parcursul ultimilor 15 ani, neurologii au încearcat să răspundă la această întrebare prin compararea imaginilor scanărilor creierului copiilor proveniți din familiile sărace, centre de plasament sau cu statut socio-economic scăzut, cu imaginile creierului copiilor proveniți din clasele de mijloc sau din familiile bogate.
Studiile asupra dezvoltării timpurii au analizat în mod specific dacă au existat diferențe structurale în volumul creierului sau în grosimea corticală.
Iar rezultatele au fost izbitoare.
Aceștia au descoperit că, copiii crescuți în sărăcie și deprivare manifestă diferențe destul de clare în dezvoltarea creierului în comparație cu copiii proveniți din familiile cu venituri medii sau înstărite.
Astfel, sărăcia a afectat regiunile creierului implicate în memorie, autocontrol, luarea deciziilor și limbaj.
Cea mai evidentă constatare a fost că evenimentele stresante de viață sau cele traumatice, experimentate de copiii care cresc în sărăcie, au fost asociate cu un volum redus al hipocampului și amigdalelor cerebrale, structuri cheie implicate în procesul de învățare, relații sociale, consolidarea memoriei, evaluarea pericolului și procesarea fricii.
Imaginați-vă un copil crescut în stres continuu, al căror circuitele cerebrale pentru emoție, atenție, memorie și limbaj sunt insuficient dezvoltate. El nu va fi în măsură să recunoască o atingere, o față sau o voce prietenoasă.
Majoritatea stimulilor noi vor fi percepuți ca fiind amenințători, blocând dezvoltarea corespunzătoare a creierului acestuia.
Sărăcia este o boală globală, cu consecințe grave care pleacă încă din uter și până la dezvoltarea matură a unui individ.
Iar deteriorarea creierului poate însemna pierderea potențialului acestui individ.
Din fericire, creierul este plastic.
Mai ales creierul copiilor.
Acest lucru înseamnă că efectele sărăciei asupra creierului pot fi reversibile, iar creierul ar putea fi capabil să compenseze daunele pe termen lung.
Ca indivizi cu privilegii și oportunități semnificativ mai mari, putem fi în măsură să îi ajutăm pe acești tineri și să venim cu soluții reale la probleme cât se poate de reale.
Putem contribui la stoparea declinului cognitiv și la eradicarea sărăciei celor mici.
Imaginați-vă lumea pe care am putea-o crea, dacă fiecare copil ar avea acces la resurse care să-i permită o dezvoltare corespunzătoare!
Este foarte dificil să susținem o educație eficientă în condiții de deprivare extremă.
Copiii care trăiesc în orfelinate sau sub pragul sărăciei răspund deficitar la educația pe care o primesc, rămânând și mai mult în urmă.
Cu toții ne dorim tot ceea ce este mai bun pentru copiii noștri și, adânciți în propriile probleme, avem uneori tendința de a rata imaginea de ansamblu.
Cu toate acestea, luptele globale pe care le presupune sărăcia sunt mai presus de zona noastră de confort.
Așa că, vă invit să privim puțin, împreună, dincolo de propria bunăstare și dincolo de lupta continuă pentru a avea din ce în ce mai mult.
Putem contribui la dezvoltarea armonioasă a creierului copiilor din orfelinate sau din familiile afectate de sărăcie din țara noastră prin mici donații.
Fiecare gest și fiecare bănuț contează.
Așa cum fiecare pas ne poate aduce mai aproape de societatea ideală în care ne dorim să fim.
Iar legăturile neuronale se consolidează cu compasiune, generozitate și altruism.
Cu cât mai devreme, cu atât mai bine.
Nu știți cum?
Organizații precum Dragoste Desculță și Ajungem Mari, a căror viziune este de a trăi într-o lume în care copiii defavorizați să crească încrezători în potențialul lor și să ajungă oameni responsabili și independenți, vă pot susține generozitatea prin implicarea în proiectele lor ambițioase de a schimba lumea.
Puteți dona orice sumă, indiferent cât ar fi de mică, Aici sau Aici.
Obiectivele lor financiare sunt modeste în comparație cu schimbările majore pe care le pot aduce în viața celor mici.
La fel cum, orice sprijin din partea dvs., indiferent cât ar fi de mic, are capacitatea de a schimba în bine arhitectura cerebrală și dezvoltarea multor generații de copii fericiți.
