Ca gemeni identici, Sol și Luna (în vârstă de 19 luni) împărtășesc la naștere 100% din același ADN.
În imaginea de mai jos, se observă destul de clar cum ambele fete au, aproximativ, aceleași trăsături ale feței.
Forma capului, smocurile de păr șaten, nasurile rotunjoare și obrăjorii bucălați creează o simetrie aproape perfectă.
Dacă haina lui Sol este scoasă, Luna va observa și va imita cu nerăbdare ca a și ei să fie îndepărtată. Dacă unul se joacă sau chicotește, celălalt va adopta, fără ezitare, același comportament.
Cu toate acestea, mama puilor de om spune că aceștia par a dezvolta personalități destul de diferite.
„Sol este aventuroasă. A fost prima care a ieșit din burtică și este mult mai dificilă. Nu-i place să fie sufocată și oferă afecțiune doar în condițiile ei și după bunul său plac. Luna, pe de altă parte, este mai sensibilă. Plânge când Sol are probleme dar, într-un mod ciudat, pare mai independentă, arătând mai puțină frică față de străini. ”
Mama recunoaște că, deși știe că ambele fete vor dezvolta personalități diferite, genele joacă un rol foarte important în dezvoltarea comportamentului celor mici. Cu atât mai mult cu cât mama a observat existența unor elemente comune ale comportamentului lor la ea, pe când avea aceeași vârstă.
„Toate aceste trăsături comune trebuie să vină de undeva. Mă gândesc că moștenirea genetică are sens, din moment ce copilul începe să facă lucruri pe care și tu le făceai la acea vârstă.”
Studiile efectuate asupra gemenilor oferă un teren de cercetare tot mai prețios asupra trăsăturilor familiale comune și permit oamenilor de știință să descifreze în ce măsură asemănarea este cauzată de gene sau de mediul în care se dezvoltă cei mici.
De exemplu, studiile pe gemeni identici demonstrează că, deși un individ ar putea împărtăși aceleași caracteristici fizice cu o altă persoană, există mulți alți factori care contribuie la complexitatea comportamentului uman.
În anii 1960, Peter Neubauer și colega sa Viola Bernard, psihologi pentru copii și consultanți ai agenției de adopție Louise Wise din New York, au încercat să găsească un răspuns la impasul în care se afla teoria „gene versus mediu” în acea perioadă.
Aceștia au folosit agenția de adopție pentru a efectua studii pe termen lung asupra gemenilor și tripleților. Scopul era de a vedea cum se dezvoltă fiecare individ în parte, atunci când nu sunt tratați la fel, adică în medii și de către persoane de îngrijire diferite.
Experimentul oferă o ocazie unică de a studia gemenii din momentul în care au fost separați și de a le urmări dezvoltarea încă din copilărie, observând, în fiecare etapă, aspectele comune și divergente ale vieții și personalității lor.
Cu toate că, la momentul prezent, studiul a fost mușamalizat din cauza criticilor primite de la comunitatea etică științifică, o serie de date cu privire la comportamentul și dezvoltarea unui mic set de gemeni din cadrul grupului de participanți au reușit să iasă la lumină.
În mod remarcabil, mai multe perechi de gemeni au împărtășit trăsături izbitor de similare.
De exemplu, o parte dintre gemeni au împărtășit plăcerea de a suge același deget în copilărie dar și alte trăsături ale personalității destul de asemănătoare, în ciuda diferenței mediului în care au crescut.
Din păcate, o bună parte din rezultatele studiului se află la Universitatea Yale unde vor rămâne sigilate până în anul 2066.
Dr. Scott Barry Kaufman, psiholog cognitiv și om de știință în cadrul Universități din New York, spune că, atunci când încercăm să înțelegem dezvoltarea comportamentului uman, trebuie luate în considerare atât genetica cât și mediul.
„Există întotdeauna o interacțiune dinamică între genele noastre și mediul în care trăim și ne dezvoltăm. Iar majoritatea genelor se schimbă ca urmare a interacțiunii noastre cu mediul respectiv. Ele sunt acolo pentru a ne ajuta să ne direcționăm alegerile. Dacă genele noastre nu ne-ar influența deloc și am fi complet sub capriciul forțelor externe, nu am fi în stare niciodată să luăm vreuna dintre propriile noastre decizii.“
Cu alte cuvinte, genele ar putea fi considerate arhitectura de bază a individualității umane.
O individualitate peste care va fi construită personalitatea noastră unică, de mai târziu.
Rămân genele constante în timp?
Cu toate că, în trecut, a existat tendința de a ne imagina că genele și mediul interacționează într-o singură direcție (anume că genele influențează comportamentul), atât trăsăturile personalității cât și predispoziția la anumite afecțiuni sunt departe de a se menține constante în timp.
Într-un studiu lansat în anul 2005, o echipă internațională de cercetători condusă de Manel Esteller de la Centrul Național pentru Cancer din Madrid, a studiat 80 de perechi de gemeni identici cu vârste cuprinse între 3 și 74 de ani. Aceștia au descoperit că 35% dintre gemeni au dezvăluit o diferență la nivel genetic, manifestată în special la gemenii mai în vârstă.
Acest studiu confirmă faptul că genele sunt influențate în mare măsură de mediul de creștere deoarece, odată cu îmbătrânirea gemenilor, și ADN-ul lor s-a schimbat.
Cercetătorii au concluzionat că factorii externi de mediu precum familia, frații adoptivi, fumatul, consumul de alcool, nivelul de stres și obiceiurile alimentare ar putea schimba dramatic anumite expresii ale genelor, determinându-le să devină neregulate.
De exemplu, preferințele culinare sunt în mare măsură determinate de experiența timpurie și nu au fost similare la gemenii crescuți separat.
Simțul umorului este o altă caracteristică dezvoltată mai mult de mediu și mai puțin de gene. Gemenii identici crescuți separat tind să nu li se pară amuzante aceleași lucruri, în timp ce împărtășesc același simț al umorului cu frații lor adoptivi.
Aceste exemple arată că generalizările absolute legate de contribuția genelor la trăsăturile de personalitate nu se justifică.
Rezumând cele de mai sus, studiile pe gemeni identici, separați la naștere, sunt destul de utile pentru elucidarea contribuțiilor genelor și mediului în dezvoltarea individualității umane.
Dar aceste studii sunt departe de a fi perfecte.
Atât genetica, cât și mediul afectează și modifică harta sinaptică și organizarea creierului aflat în continuă transformare.
În primul rând, factorii comuni de mediu care influențează personalitatea umană debutează încă de la momentul în care bebelușul de află în uter.
Dacă, de exemplu, mama prezintă în timpul sarcinii un nivel ridicat de hormoni induși de stres în fluxul sanguin, acest lucru afectează dezvoltarea ambilor gemeni.
Acesta este un exemplu evident al faptului că nu orice influență biologică este genetică ci, mai degrabă, vorbim de existența unor elemente biologice care sunt, la rândul lor, influențate de mediu.
În al doilea rând, deși expresia „separați încă de la naștere” pare a oferi o anumită rigoare științifică studiilor efectuate pe gemenii monozigoți, în practică, condițiile acestui gen de separare sunt destul de slab delimitate.
Cei mai mulți gemeni participanți ai acestor experimente sunt separați sau adoptați după ce petrec săptămâni (sau chiar luni) împreună, împărtășind același mediu de îngrijire.
Acestea fiind spuse, comparațiile directe între gemenii identici crescuți separat și gemeni identici crescuți împreună pot supraestima contribuția factorilor genetici.
În timp ce dezbaterea cu privire la ceea ce ne face atât de unici este departe de un rezultat concret , cercetătorii mizează tot mai mult pe ideea că atât influențele externe cât și cele interne încurajează și afectează comportamentul uman.
Știm acum că mediul, intern sau extern, poate influența funcționarea genelor din celulele creierului plastic, aflat în continuă transformare.
Cu alte cuvinte, mediul poate influența natura și invers.
Iar dezvoltarea personalității noastre nu este pur genetică sau transgenerațională ci, mai degrabă, o autostradă cu foarte multe sensuri.
