Băieții drăguți nu au mereu succes la fete. Sau cel puțin așa am fost învățați să credem.
Femeile nu-l doresc pe cel cu zâmbetul larg pe față, ci vor bărbatul mare și rău, plin de tatuaje, în muscle car sau pe motor.
Deși toată lumea este atrasă, în diferite moduri, de anumite caracteristici fizice și psihice ale unei persoane, de ce este caracterul dur și ticălos al unui om atât de incitant?
Istoria, televiziunea și filmele i-au înfățișat dintotdeauna pe cei răi drept niște personaje dure și atractive.
Iar femeile găsesc bărbații fioroși și îndrăzneți ca fiind extrem de sexy și de incitanți.
De fapt, majoritatea femeilor își doresc ca bărbații să fie un soi de combinație între implicare și evitare.
Da, știu, este destul de complicat.
Însă a fi dominant și agresiv, este de dorit.
Dominanța și agresivitatea nu sunt singurele trăsături de personalitate ale „băiatului rău”.
Bărbații care se încadrează în această categorie mai prezintă și alte comportamente captivante, cum ar fi încrederea, umorul și carisma. Iar aceste atribute pozitive ne pot face să trecem cu vederea anumite defecte precum narcisismul sau încăpățânarea pe care un „băiat rău” ar putea să le posede.
De asemenea, mai este și ideea incitantă de a fi singura persoană cu care bărbatul se poartă cu grijă. O femeie poate să nu fie neapărat deranjată dacă partenerul ei este crud cu ceilalți, atât timp cât pe ea o tratează cu respect.
Uneori, atracția fizică poate compensa toate celelalte trăsături negative ale unei persoane.
Iar acest lucru poate provoca sentimente contradictorii în noi înșine deoarece, în cele mai multe cazuri, atractivitatea fizică poate umbri personalitatea malefică.
Psihologii vorbesc de așa numitul „efect de halou” care apare atunci când oamenii văd pe cineva de care sunt atrași fizic.
De obicei, când un individ este atras de cineva, acel individ presupune automat că va fi bun, ignorând astfel trăsăturile negative ale personalității.
Conform „efectului de halou”, atractivitatea fizică îi poate face pe oameni să creadă că o persoană deține și multe alte calități pozitive. Astfel, atunci când cineva este văzut ca fiind atractiv fizic, acelei persoane i se atribuie automat și alte calități precum inteligența, amabilitatea sau capacitatea de a deveni o persoană de succes.
De ce suntem uneori atrași de cei de care ne este frică?
Frica joacă și ea un rol destul de important în excitarea non-sexuală.
Aceasta provoacă o mulțime de substanțe chimice pe care le asociem în mod obișnuit cu atracția, precum adrenalina, endorfinele și dopamina.
Iar excitarea și atracția manifestă adesea reacții fiziologice asemănătoare.
Transpirația mâinilor, accelerarea ritmului cardiac și agitația pot fi simptome atât de frică, cât și de atracție, provocând în unele cazuri destul de multă confuzie, denumită de psihologi neatribuire a excitației.
Aceasta nu înseamnă neapărat că toată lumea se bucură de situații care provoacă frica.
De exemplu, în timp ce unele persoane se bucură din plin de toate aceste senzații atunci când urcă într-un roller coaster, alții abia așteaptă să se termine și să revină la normal.
Sexualizarea răului din spatele marilor ecrane.
Tendința anumitor filme de a romanța relațiile abuzive a început să fie tot mai prezentă.
În filmul „Fifty Shades of Grey” de exemplu, este vorba despre o femeie visătoare, inocentă și vulnerabilă care-și dorește din tot sufletul începerea unei relații cu un bărbat abuzator. Iar această relație este plasată ulterior, într-un cadru romantic și senzual.
Pelicula nu este o durere în sine sau o dovadă de abuz, însă deschide posibilitatea interpretării greșite a celor care nu sunt încă suficient de capabili să facă distincția dintre realitate și film.
Portretizarea răului în acest mod ar putea fi o problemă deoarece există întotdeauna riscul ca băieții și fetele tinere care au acces la aceste tipuri de filme să aplice filozofia respectivă la propriile vieți.
Și rasa joacă un rol important în modul în care procesăm și reacționăm la imaginea unui răufăcător.
Personajele rele și atrăgătoare sunt interpretate cel mai des de către bărbații albi, portretizați ca fiind cei mai curajoși și inteligenți, invocând simpatia celor care privesc.
Până de curând, oamenii de altă culoare au fost foarte rar înfățișați în același mod, rolurile criminale atribuite acestora fiind dintre cele mai josnice, departe de imaginea unor personaje demne de simpatie.
Femeile sunt bune iar bărbații sunt răi și trebuie salvați.
De obicei, sexualizarea răufăcătorilor nu este egală între bărbați și femei.
Bărbații se căsătoresc pentru a deveni oameni mai buni, iar femeile sunt cele care ar trebui să îi salveze, să îi învețe să simtă și să le îmblânzească bestiile care zac în interiorul acestora.
Deși bărbații duri și ticăloși sunt atractivi iar ideea de salvare a acestora poate părea destul de romantică, acest tip de gândire este responsabil de majoritatea relațiilor terminate într-un mod violent și abuziv.
Până la urmă se pune întrebarea cât de mult ne afectează societatea această sexualizare a psihopaților, această tendință de a-i vedea pe răufăcători într-un mod atractiv?
Din păcate, sexul vinde cel mai mult.
Imaginile erotice, provocatoare și violente promovate pe toate canalele de media atrag cea mai mare audiență
Utilizarea unor actori și actrițe care sunt considerate atrăgătoare pentru a juca rolul unor răufăcători poate crește profitul unui film.
Iar comercializarea răului și romantizarea relațiilor abuzive îl fac pe ticălos să fie cel mai căutat.
Însă cu ce preț pentru societate?
1 thought on “Sexualizarea psihopațiilor: De ce “fetelor bune” le plac “băieții răi”?”