Apocalipsa ne pândește de după colț – viruși noi și letali, produși în laboratoare secrete amenință lumea, vaccinurile cauzează cancer, să nu mai zic despre contaminarea apei.
Indiferent dacă v-ați gândit sau nu la una dintre numeroasele teorii ale conspirației care zburdă liber pe internet în această perioadă, aproape sigur cunoașteți pe cineva care o face.
Încălzirea globală este o farsă, pământul este plat, atacurile teroriste din 11 septembrie au fost puse la cale de către agenții secreți ai SUA, John F. Kennedy a fost asasinat de către CIA (sau KGB) sau, pentru cei mai înverșunați, extratereștrii au construit piramidele.
Acestea fiind spuse, cât sunt de adevărate toate aceste teorii și de ce suntem înclinați să le credem?
Cât de mult a influențat acest comportament uman supraviețuirea noastră ca specie?
Și, mai ales, cum contribuie funcționarea creierului uman la perpetuarea conspirației?

1. Creierul uman a dezvoltat capacitatea de a recunoaște tiparele destul de rapid și într-o perioadă destul de scurtă a evoluției sale.
Simțurile noastre sunt bombardate în permanență cu o mulțime de informații pe care creierul încearcă să le pună în perspectivă și să le ofere un sens.
De exemplu, în perioada când strămoșii noștri erau vânători-culegători, un nor întunecat de furtună însemna pentru ei ploaie, iar câteva zile consecutive de ploaie putea însemna că anotimpurile se schimbă, deci era timpul să-și mute tribul într-un alt loc.
Astăzi, creierul nostru nu se mai uită la nori în încercarea de a-și da seama de anotimp, ci mai degrabă pentru a detecta OZN-uri sau eventuale semne apocaliptice precum chipurile unor demoni sau cruci imense apărute pe cer.
Dar, pentru a avea un sens conspirativ, evenimentele obișnuite trebuie puse într-un context mai mare, într-o imagine de ansamblu pe care creierul nostru o va aranja astfel încât să se potrivească la fix cu propriile predicții.
Omul are nevoie de o experiență fluentă a realității în care fiecare lucru trebuie să se potrivească într-un sertăraș cunoscut și bine înțeles. Altminteri, riscăm să trăim într-o incertitudine cu care nu suntem obișnuiți și care ne poate cufunda într-o anxietate nedorită.
Cu cât mai multă incertitudine, cu atât este mai probabil ca oamenii să vrea să scape de anxietatea generată de aceasta, alegând, în schimb, să creadă în conspirații.
Cu alte cuvinte, lipsa înțelegerii generează monștri.

2. Încrederea în teoriile conspirației poate satisface unele dintre nevoile noastre psihologice de bază, și anume nevoia de securitate și pace sufletească.
A „ști despre ce este vorba” oferă oamenilor reasigurare, făcându-i să simtă că au cunoștințe despre necunoscut, în timp ce toți cei care nu cred în asta sunt pierduți.
În consecință, cei care cred în teoriile conspirației tind să fie mai puțin prietenoși, interacționând cu grupuri mai restrânse de oameni.
Asta nu înseamnă că unele conspirații nu există.
De exemplu, cu toții știm cazul lui Abraham Lincoln, atunci când un grup mic de simpatizanți ai Confederației au făcut complot pentru a-l asasina pe președinte.
Dar, de obicei, aceste conspirații prosperă la o scară mai mică și sunt inevitabil dezvăluite odată ce țelul s-a consumat. Sau, citându-l pe Benjamin Franklin: „trei persoane pot ține un secret doar dacă două au murit”.
Cu cât încearcă, mai mulți oameni, să plănuiască un complot la o scară mai mare, cu atât sunt mai mari șansele ca planul să fie descoperit, sau să fie dezvăluit din greșeală de unul dintre cei implicați
Persoanele obsedate de control, dar care simt că nu se află în control, sunt cele mai susceptibile să creadă într-o conspirație. La fel și cei care simt că le este amenințată puterea, motiv pentru care atât de mulți dictatori au crezut că supușii săi complotează să le fure sau să le distrugă puterea.
În ziua de azi, lipsa încrederii, a controlului și incapacitatea de a susține ambiguitatea vieții sunt principalele cauze pentru care oamenii aderă la idei conspirative. Toate aceste idei îi fac să adopte mai degrabă o poziție defensivă asupra vieții, completând golul nesiguranței în care trăiesc.

3. Lipsa educației poate contribui la perpetuarea tuturor acestor idei.
O cercetare efectuată de către oamenii de știință ai Departamentului de Psihologie Experimentală și Aplicată din Amsterdam și publicată în anul 2017 (https://psycnet.apa.org/record/2016-57821-001) ne dezvăluie faptul că persoanele cu studii superioare sunt mai puțin susceptibile să creadă în teoriile conspirației, prin comparație cu cei care au avut parte de o educație mai scăzută
Se pare că oamenii mai puțin educați sunt mai susceptibili să creadă că statul ne controlează prin fluorul din apa de la robinet sau că civilizația umană a fost creată de extratereștri.
Până la urmă putem vedea lumea așa cum este sau așa cum ne dorim să fie, atâta timp cât acest lucru ne oferă plăcere și nu-i afectează prea mult pe cei din jur. Dar este foarte important ca, orice teorie am avea, să nu uităm să o trecem prin filtrul obiectiv al științei.
Nu de alta, dar este bine să onorăm eforturile depuse de oamenii de știință ai ultimilor 200 de ani.
3 thoughts on “3 motive pentru care creierele noastre iubesc teoriile conspirației?”