Ce este dependența de sex și cum ne afectează creierul?

În articolele anterioare am văzut că, atât dragostea romantică cât și orgasmul activează puternic circuitul de plăcere cu dopamină al creierului.

Mai mult, drogurile care sporesc dopamina în creier (precum cocaina și heroina) pot intensifica libidoul și orgasmul.

Și mai știm că toate drogurile care poartă un risc de dependență activează și ele circuitul de plăcere cu dopamină.

Circuitul de plăcere al creierului

Iar consumul repetat al acestor droguri poate modifica structura și funcția anumitor zone ale creierului (precum ATV, nucleul accumbens, prozencefalul medial, amigdala, hipocampul) în moduri care să genereze simptome ale dependenței: toleranța la drog, renunțarea, pofta și recidiva.

Trăgând linie, dacă orgasmele repetate sau o nouă dragoste ar crea dependență, atunci acestea ar trebui să producă schimbări similare în circuitul de plăcere al creierului.

Și cam așa se și întâmplă.

Dependența de sex are loc ca urmare a modificării structurii circuitului de plăcere dopaminergic de la nivelul creierului.

Bine, acceptarea conceptului de dependență de sex întâmpină în ziua de astăzi cam aceleași probleme ca acceptarea ideii conform căreia consumul excesiv de mâncare și obezitatea sunt rezultatele dependenței de mâncare.

Dar, spre deosebire de dragoste, toată lumea are nevoie să mănânce.

Îar sexul încă reprezintă principala noastră modalitate de reproducere.

Acestea fiind spuse, când se transformă un comportament normal, pe care toți îl avem, într-o dependență?

Când considerăm că cineva este dependent de sex?

În ciuda celor de mai sus, definiția dependenței de sex nu este deloc clară.

Criteriile de diagnostic ale acesteia sunt uneori ambigue și pot părea destul de asemănătoare cu criteriile utilizate pentru dependența de droguri, de alcool sau de mâncare.

De exemplu, unele definiții consideră că dependența de sex se instalează atunci când comportamentul sexual continuă în ciuda consecințelor negative asupra vieții dependentului și a celorlalți.

Sau când dependentul are nevoie disperată de sex pentru a se simți normal și a se confrunta cu tensiunile caracteristice vieții („dacă nu fac sex zilnic încep să mă simt neliniștit și nu pot să dorm”).

Când dependentul eșuează în a-și ține promisiunile față de sine sau față de cei din jur cu privire la renunțare („n-o să mai sun și n-o să mă mai văd cu persoana X. Jur!”).

Sau atunci când regretă faptul că s-a angajat, din nou, în respectivul comportament.

Însă, în ciuda învelișului clinic și a definițiilor cu care a fost prezentată, dependența de sex este foarte reală și poate face ravagii teribile.

Dependenții de sex urmează, practic, aceeași traiectorie ca și ceilalți dependenți.

Ei dezvoltă aceeași toleranță a comportamentului prin care încep să aibă nevoie de tot mai mult sex pentru a se simți bine. În cele din urmă, actul sexual care obișnuia să fie o plăcere transcendentă și vitalizantă, devine doar o simplă nevoie pentru a face față zilei.

Dependenții de sex au simptome de sevraj fizic și psihologic atunci când nu pot obține sexul de care au nevoie și simt pofte puternice atunci când încearcă să renunțe la comportamentul lor compulsiv.

Aceștia recidivează, de regulă, la fel ca ceilalți dependenți.

Cea mai mare problemă este că, dintre toate dependențele, cei cu dependență de sex rareori vor ajunge să caute ajutor pentru rezolvarea problemei. Iar asta pentru că trăim într-o cultură extrem de sexualizată în care sexul compulsiv este încurajat de pornografie și de reclame sau videoclipuri muzicale încărcate cu conținut sexual.

Și este foarte puțin probabil ca dependenți de sex să fie tratați cu compasiune. Deoarece majoritatea dintre noi interpretăm comportamentul sexual al oamenilor ca fiind un act 100% voit și conștient.

Iar asta e o tragedie.

Deoarece poți fii un dependent de droguri, alcool sau mâncare și, dacă alegi să faci asta în intimitatea casei tale sau într-un centru special, este posibil să îți pricinuiești durere în mare parte numai ție.

Prin comparație, dependenții de sex se folosesc la propriu de ceilalți oameni și, inevitabil, lasă în urma lor un șir lung de distrugeri emoționale, punând la grea încercare limitele empatiei și ale compasiunii.

Author: Gabi Enache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *