Dragostea datează de când lumea.
Aproape că nu există poet, romancier, sculptor, pictor sau gânditor celebru care să nu fi adus vorba în operele sale despre iubire.
Însă, în ciuda faptului că avem nenumărate lucrări de artă, poezii, scenete sau romane care înfățișează dragostea, uneori în cele mai picante detalii, niciuna dintre ele nu s-au referit la organul care ne îndeamnă să iubim și care ne determină să căutăm relațiile romantice.
Acel organ care joacă un rol major în modul în care ne selectăm partenerii romantici și care poate suferi transformări mari și de durată ca urmare a procesului îndrăgostirii.
Și mă refer la creierul uman.
Dragostea ne afectează creierul și fiorul acesteia schimbă, uneori permanent, structura cerebrală a celor cuprinși de focurile iubirii.
Jacqueline Olds, profesor asociat de psihiatrie la Spitalul General Massachusetts din Boston, într-un interviu acordat Harvard Magazine, a declarat că „dragostea romantică implică, de fapt, zonele primitive ale creierului”.
Aceasta a mai precizat că, „scanările cerebrale au dezvăluit o activare puternică în aceste zone ale creierului celor care vorbeau despre persoanele iubite.”
De fapt, vorbim despre Aria Tagmental Ventrală (ATV), o zonă a creierului care, pentru procesarea plăcerii și a dependenței, comunică în principal cu amigdalele cerebrale, nucleul accumbens, prozencefalul și cu hipocampul.
Deși funcțiile asociate cu ATV sunt diverse, această zonă este foarte cunoscută pentru rolul principal pe care pare să îl joace în motivație, recompensă și dependență. Iar dopamina este substanța implicată în declanșarea acestor stări.
Senzația de îndrăgostire este rezultatul declansării acestei substanțe chimice în ATV.
Cantitatea mare de dopamină secretată în această zonă a creierului este probabil motivul pentru care noul partener ți se pare atât de frumos și de amețitor.
Felul cum arată, cum miroase și cum se poartă partenerul poate deveni principala preocupare atunci când sunteți îndrăgostit (îndrăgostită).
Graba pe care o puteți experimenta atunci când urmează să vă întâlniți cu persoana iubită sau atunci când aceasta este în drum spre dvs. este similară cu căldura și senzația de fericire sau de relaxare pe care o aveți atunci când consumați un pahar de vin sau orice altă băutură alcoolică preferată.
Ambele situații implică recompense pe care creierul dvs. a învățat să le caute.
Cum apare dragostea și ce se întâmplă în creier la primele întâlniri romantice?
În primele întâlniri cu persoana iubită, cortizolul (hormonul de stres) crește iar acest fapt poate declanșa animite reacții fiziologice precum agitație fizică și psihică, transpirația palmelor sau bătăi puternice ale inimii.
Creșterea cortizolului determină scăderea nivelului de serotonină din sânge, creând mediul perfect pentru instalarea gândurilor obsesive cu privire la celălalt.
Nivelurile scăzute de serotonină au fost asociate cu declanșarea tulburării obsesiv – compulsive.
Astfel, vă puteți afla în situația în care, atunci când sunteți împreună cu persoana iubită, să manifestați unele comportamente mai ciudate precum sărutul obsesiv pe buze sau mângâiatul repetitiv al persoanei fără un motiv prea logic.
Nopțile fierbinți de la începutul relațiilor romantice sunt probabil printre cele mai amintite datorită serotoninei și a acestor mecanisme obsesionale care se regăsesc în spatele îndrăgostirii.
Pe fondul fericirii și a exaltării asociate cu îndrăgostirea s-ar putea să vă simțiți un pic mai siguri pe voi înșivă și să vă preocupați mai puțin de lucrurile care, până nu demult, vă cauzau anxietate și stres.
Aceste sentimente se datorează modificărilor chimice ale creierului, mai precis atunci când conexiunea dintre nucleul accumbens și amigdala este, în mare parte, dezactivată.
Deși acest lucru înfrânează frica și inhibiția care, în mod normal, te-ar putea împiedica să te aventurezi cu totul în brațele iubirii, judecata rațională începe să scârțâie, acesta fiind și motivul pentru care persoanele îndrăgostite nu reușesc să vadă defectele partenerilor mai devreme de un an sau doi de relație.
Uneori toate aceste imperfecțiuni pot fi minore, însă alteori sunt defecte care te fac să te întrebi ce ai văzut la respectiva persoană și ce a fost în capul tău atunci când ai ales sa fii cu ea.
Tot ca urmare a acestor schimbări neurochimice, distragerea se face cu foarte mare ușurință iar concentrarea atenției devine dificilă, mai ales când este vorba despre orice altceva în afara obiectului dorit.
Cercetătrile asupra creierului au legat dragostea pasională de o scădere a eficienței în controlul rațional (sau cognitiv).
Chiar și în cazul sesizării unui defect minor, este aproape imposibil să distrugem acea imagine idealizantă a partenerului.
Acest lucru se datorează, în mare parte, semnalelor chimice din creier care implică oxitocina și vasopresina, acei hormoni care promovează sentimentele de atașament, securitate și mulțumire atunci când persoanele iubite se află în preajmă.
Așadar, odată ce focurile iubirii se vor fi stins, deșteptându-vă, în cele din urmă, cu privire la calitățile și defectele reale ale celor de lângă voi, există posibilitatea de a rămâne în continuare în relație, iar asta se întâmplă, în mare parte, din cauza acestor substanțe chimice.
Creșterea nivelurilor de oxitocină și vasopresină (în urma creșterii dopaminei și a cortizolului în ATV) explică de ce, pe măsură ce pasiunea începe să dispară, atașamentul față de partenerul tău crește.
Iar toate aceste modificări chimice pot rămâne în creier pentru foarte mult timp.
Surse ale cercetărilor:
https://hms.harvard.edu/magazine/science-emotion/look-love
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3277362/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22281209/
1 thought on “Ce schimbări se produc în creier atunci când ne îndrăgostim?”