1. Cât este de unic creierul uman?
Creierul nostru este unic.
Dar nu prin forma sau prin structura sa ci, mai degrabă, datorită lucrurilor minunate și complicate pe care le poate face.
De exemplu, creierul omului, al șoarecelui și al unei muște folosesc aceleași mecanisme de bază. Însă, deși creierul uman este mai mare, diferența nu constă neapărat în acest aspect.
În comparație cu creierele celorlalte vietăți, substanța albă din creierul uman (axonii și dendritele care transmit semnalele nervoase către neuronii învecinați ) este mult mai densă și mai ordonată.
Dar creierul nu este atât de perfect precum am crede.
Axonii cerebrali sunt conductori electrici lenți, ce propagă un impuls nervos la o viteză relativ mică, de doar 160km/h (comparativ cu semnalele electrice dintr-un televizor, de exemplu, care se deplasează cu aproape 1.079.252.848km/h).
Cum reușește creierul să creeze funcționarea mentală umană cu neuroni atât de lenți?
Deși neuronii individuali sunt procesoare îngrozitor de lente și de ineficiente, avantajul creierului uman este că acesta conține un număr de aproximativ 100 de milioane de neuroni, interconectați masiv prin aproximativ 500 de trilioane de sinapse.
Pentru a transmite cât mai rapid și mai eficient aceste semnale între neuroni, creierul uman se folosește de aceste legături neuronale (sinapse) utilizând procesarea simultană și angrenarea unui număr mult mai mare de neuroni, în comparație cu creierele celorlalte viețuitoare.
De exemplu, în procesarea semnalelor care decurg din atingere sunt implicate majoritatea părților creierului. De fapt, contrar credinței populare, nu exista o doar singură parte “senzorială” în creier. La fel cum nu există o singură parte vizuală, olfactivă și tot așa.
2. Cortexul stâng și cortexul drept au capacitatea de a gândi individual? În cazul în care creierul uman ar fi divizat sau împărțit pe jumătate (printr-o leziune sau intervenție chirurgicală, de exemplu) nu cumva am pierde capacitatea de a gândi sau de a raționa corect?
Intervențiile chirurgicale în care creierul (mai precis corpul calos) este secționat se realizează cu scopul de a trata formele de epilepsie severă.
Cu toate acestea, experimentele lui Michael Gazzaniga, neurolog și cercetător asociat Universității Santa Barbara din California vin și aduc lumină asupra funcționării creierelor divizate.
Acesta a descoperit că, la majoritatea oamenilor analizați, cortexul stâng este specializat în gândirea abstractă, limbaj (în special cel care implică sensul cuvintelor) și calcul matematic secvențial. Cortexul drept excelează în relații spațiale, geometrie, recunoașterea chipurilor, detectarea tonului emoțional al limbajului, muzicii și expresiilor faciale.
Pacienții cu creier divizat furnizează o ocazie unică de a vedea modul în care este procesată informația de către cele două emisfere cerebrale.
Însă, cu timpul, creierul își reia majoritatea funcțiilor afectate ca urmare a operației, datorită fenomenului de neuroplasticitate și adaptare cerebrală. Iar pacientul suferă, de obicei, doar câteva dizabilități minore.
3. Ce este conștiința și cum se explică existența acesteia, presupunând că este generată la nivelul creierului?
În primul rând, oamenii de știință nu sunt încă destul de siguri cu privire la ce este conștiința.
Și nu de puține ori, ipotezele cercetătorilor cu privire la localizarea conștiinței în creier au fost destul de limitate.
De ce limitate?
Unii teoreticieni susțin ideea căreia conform conștiința umană s-a dezvoltat astfel încât să permită oamenilor să vâneze împreună și eficient în grupuri. Dar lupii vânează destul de eficient în haite, fără să necesite problematica unei conștiințe.
Dacă ar fi să privim situația mai în profunzime, microorganismele și celulele corpului vânează la fel de eficient fără să dețină un creier care să le ghideze.
Acestea fiind spuse, conștiința reprezintă în continuare cel mai misterios și problematic aspect al vieții noastre.
Este unul dintre motivele pentru care cercetătorii nu pot face roboții să fie creativi, să se îndrăgostească ori să dețină și să manifeste emoții și sentimente.
Cu tot avansul tehnologic din zilele noastre, nu este suficient de clar unde începe acest fenomen și dacă se termină odată cu instalarea morții cerebrale.
4. Scanările cerebrale ne pot citi mintea?
Pot, însă într-un mod destul de rudimentar și nu atât de elaborat precum am crede.
Suntem departe de citirea minții precum o facem cu pagina unei carți.
Un studiu recent care a implicat 70 de grupuri de cercetare a identificat destul de multe limitări în interpretarea imaginilor cerebrale (IRMF) realizate cu scopul de oferi o înțelegere a minții.
La finalul experimentului, cercetătorii au ajuns la concluzia că există o corelație foarte slabă între scanările cerebrale și funcționarea minții, chiar și atunci când scanarea a vizat creierul aceleiași persoane.
Asta nu înseamnă că tehnologia nu se va îmbunătăți.
Însă, la data la care scriu acest articol, “citirea minții” seamănă mai mult cu citirea oceanului decât cu citirea instrucțiunilor de pe un pachet de Lego. Ar trebui să începem prin a decide exact ce tip de momeală vrem să folosim, ce fel de pești și unde vrem să-i prindem, înainte de a merge la pescuit.
Și, în prezent, nu prea știm cum să facem asta.
Cu toate acestea, aproape orice dimensiune a experienței umane superioare, inclusiv iubirea, tristețea, memoria, visele și chiar predispoziția noastră pentru gândirea religioasă derivă în ultimă instanță din creier.
