Știați că unul din zece adulți din România suferă de depresie?
Acestea sunt rezultatele ultimelor statistici OMS.
Și dintre toți factorii care contribuie la apariția acestei afecțiuni, cei mai evidenți sunt singurătatea și lipsa de sprijin social.
Nu!
Nu faptul de a fi fost crescut de părinți abuzivi ori absenți contează cel mai mult.
Ori de a fi suferit vreo traumă în copilărie.
La fel cum nici faptul de a fi fost abandonat de mic și crescut într-o instituție de ocrotire.
Majoritatea celor care suferă de depresie se luptă cu acest diagnostic crunt deoarece se simt singuri și neînțeleși de cei care se află în preajmă.
Se simt singuri chiar dacă nu sunt singuri. Și simt un gol interior imens.
Se simt un eșec în majoritatea aspectelor vieții lor.
Se simt sufocați, izolați și invizibili.
Iar, de cele mai multe ori, psihoterapia dă rezultate. Reușește, uneori ca prin minune, să-i readucă activi și vii în dansul vieții.
Însă tot acest ajutor, această unealtă magică a psihologului, ar putea veni cu mult înainte de a se instala suferința.
Prevenția poate vindeca depresia cu mult înainte de a se declanșa.
Și asta ține foarte mult de noi.
Să fim suficient de prezenți, ca oameni, în viețile celor vulnerabili. Să ne facem timp, să avem răbdare și să ne cultivăm cât mai sănătos acele abilități pentru a asculta eficient.
La fel ca terapeuții, și noi putem fi niște ascultători puternici și vindecători.
Avem capacitatea de a-i asculta atenți și cu răbdare pe cei din jur.
Să le înțelegem cuvintele, sentimentele, atât pe cele exprimate, cât și neexprimate.
Putem crea un spațiu pur, fără judecată, răbdător și empatic în care să ne exprimăm, să ascultăm și să fim ascultați.
Un spațiu în care să ne simțim înțeleși și validați.
Această ascultare puternică oferă o vindecare incomensurabilă.
Deoarece majoritatea persoanelor deprimate, le lipsește motivația și sentimentul că sunt valoroși pentru sine și pentru societate.
Atunci când suntem înțeleși, perspectiva ni se schimbă aproape instant.
De la a ne simți invizibili la a ne simți vizibili. De la a ne simți pe fundul prăpastiei la a ne simți frumoși și valoroși. De la a ne simți încordați, bolnavi și rigizi la a ne simți calmi și relaxați. De la a ne simți fără speranță la a avea din nou vise, idei de viitor și speranță.
Ați fost vreodată în situația de a simți că nu sunteți pe deplin ascultați?
În care ați simțit că pur și simplu nu vă sunt recunoscute cuvintele?
Și, indiferent de cât de mult ați încercat să vă faceți auziți și înțeleși, totul a fost în zadar?
Ca și când ideile, gândurile, dorințele și vocea voastră interioară s-ar lovi constant de gardul rigid și dezinteresat al celor din jur?
Toate aceste lucruri ne fac, deseori, să ne simțim frustrați, mânioși și cu îndoieli de sine.
Ne pot cufunda în trăiri și emoții negative, în dezamăgire și resentimente care pot atrage după sine apariția depresiei.
Cei mai eficienți ascultătorii sunt aceia care știu că nu cuvintele au sens, ci oamenii au sens.
Iar majoritatea terapeuților sunt ascultători eficienți.
Când cineva oferă un loc autentic vocii și trăirilor noastre, ne reamintește că nu suntem invizibili și singuri.
Așa vindecă psihoterapia.
Dar asta putem face și noi, cu oamenii din viața noastră.
Oferindu-le ocazia de a se simți cu adevărat ascultați, acceptați, înțeleși, importanți, valorizați și validați așa cum sunt.
Nu cum ar trebui să fie.
V-am descoperit recent si sunt multumitoare pt. tot ce scrieti!