Atunci când suntem diagnosticați cu o „boală psihică”, putem trăi sentimentul că viața ni se va desfășura în continuare pe un fundal negativ.
Anumite trăsături ale noastre, sentimente de furie, revoltă, teamă, neputință, neajutorare, exaltare, fericire, anxietate, entuziasm, agresivitate, dragoste, posesivitate, abandon și tot ceea ce, până nu demult ne defineau identitatea, le simțim cum devin rupte, separate și etichetate drept simptome ale respectivei afecțiuni.
Însă toate aceste lucruri ne fac să uităm că, în spatele diagnosticului există o persoană întreagă, cineva care, pe lângă intensitatea acestor simptome, manifestă o mulțime de alte daruri creative.
O persoană empatică, în interiorul căreia există sentimente de dragoste profundă și un potențial infinit.
Acestea sunt câteva dintre trăsăturile pozitive ale unor boli psihice care, odată transformate în simptome, devin inadecvate normalului propus de manualele de diagnostic, uneori chiar înfricoșătoare și aproape imposibil de trăit.
Așa că, vom vorbi în următoarele rânduri despre darurile care se regăsesc în spatele etichetării negative a afecțiunilor psihice, despre acea parte umană și specială din fiecare dintre noi și care va rămâne indiferent de câte simptome și diagnostice vom primi.
Și vom începe cu tulburarea de personalitate borderline (sau TPB).
Ce este tulburarea de personalitate borderline?
Conform manualelor de specialitate (DSM-V) TPB este o tulburare de personalitate care se caracterizează prin relații interpersonale intense și instabile, gestionare emoțională deficitară, impulsivitate autodistructivă și imagine de sine instabilă.
Persoanele cu TPB manifestă dificultăți în controlul mâniei, simt adesea o frică intensă de a fi abandonați de cei pe care îi iubesc, suferă de sentimente intense de vid intern, se angajează în comportamente extreme și înregistrează printre cele mai mari rate de suicid (aproximativ 75% dintre pacienții cu TBP încearcă să se sinucidă la un moment dat).
Deși majoritatea articolelor de specialitate se concentrează doar asupra aspectelor negative ale acestei tulburări, TPB reprezintă mai mult decât prezența unor simptome.
Multe persoane cu TPB sunt gânditori profunzi, simțitori, intuitivi și foarte dotați intelectual.
Spre deosebire de credința populară, majoritatea acestora sunt indivizi vizionari, empatici, extrem de introspectivi și conștienți de sine, aflați într-un proces continuu de vindecare și transformare.
Însă una dintre trăsăturile pozitive cel mai des întâlnite la persoanele cu TPB o reprezintă super-capacitatea acestora de a simți și de a manifesta empatie.
Multe persoane cu TPB se identifică ca fiind empați.
Durerea celor din jur va fi deseori resimțită drept propria durere, fiindu-le foarte greu să își separe trăirile de emoțiile altora.
În încercarea de a oferi o explicație la cele de mai sus, unele cercetări au ajuns la concluzia că este vorba despre activitatea crescută a neuronilor oglindă din creier și a unor predispoziții genetice manifestate încă din copilărie ca răspuns în fața unui mediu ostil, cu potențial traumatic în care, pentru a supraviețui, cei mici au fost nevoiți să adopte un comportament defensiv și hiper-vigilent.
Vorbim despre copii “antrenați” să detecteze semne ale furiei părinților cu scopul de a se proteja de aceștia.
Datorită experienței personale, de a trăi mereu sub amenințarea fricii și a pedepsei, aceștia au fost nevoiți să simtă și să învețe de la o vârstă foarte fragedă ce înseamnă durerea emoțională.
Drept urmare, pacienții cu TPB sunt foarte sensibili la tristețea, neliniștea și la durerea altora, manifestând deseori empatie și înțelegere, chiar dacă fac asta într-un mod mai puțin evident.
O altă trăsătură pozitivă, întâlnită la cei cu TPB, este capacitatea acestora de a fi persoane înalt perceptive.
Cercetările au descoperit că persoanele cu TPB pot citi expresiile faciale și schimbările subtile ale stărilor de spirit mult mai exact în comparație cu cei care nu au această afecțiune.
Mulți oameni glumesc pe seama acestora, atribuindu-le „abilități psihice remarcabile”.
Însă această super-percepție vine cu avantajele și dezavantajele sale.
Interacțiunea cu cei din jur poate deveni foarte dificilă atunci când vezi ipocrizie, nedreptate, răutate și înșelăciune în spatele măștilor sociale ale acestora.
Oamenii s-ar putea simți amenințați și intimidați de toată această „invazie perceptivă” deoarece nu vor mereu să fie văzuți așa cum sunt. De aceea, cei cu TPB au nevoie să învețe noi modalități de a-și folosi intuiția fără a-i jigni pe cei din jur.
Odată, însă, ce vor dobândi capacitatea de a fi perceptivi și intuitivi fără a-i mai face pe ceilalți să se simtă descoperiți, își vor putea folosi această abilitate puternică pentru a-și atinge succesul profesional în diferite domenii.
Persoanele cu TPB își pot canaliza și transforma durerea emoțională în artă.
Istorici, artiști, scriitori și actori de renume diagnosticați cu TPB au ales să-și exprime suferința și anxietatea existențială în domeniul artei.
Durerea celor cu TPB este, uneori, atât de mare, încât poate trece dincolo de cuvinte.
Aceștia aleg să își exprime suferința prin artă, devenind, în unele cazuri, singurul lor canal de exprimare.
Procedând astfel, refuză să cadă pradă durerii atât de greu de suportat, reușind să își expună lumea interioară prin mijloace creative, generând frumusețe și acceptare în jur.
Cei cu TPB au o capacitate de iubire autentică și profundă.
Există eticheta, cum că persoanele care au această afecțiune nu pot iubi în același mod în care o fac ceilalți.
Acest lucru este cât se poate de fals.
Indiferent dacă o afișează sau nu, persoanele cu TPB iubesc din toată ființa lor.
Modelul “te iubesc, te urăsc” și instabilitatea pe care o manifestă în relații nu reprezintă altceva decât rezultatul propriilor traume.
Atunci când ai o rană profundă de abandon, respingere sau neglijare, expunerea și intimitatea devin o provocare.
Nu este din cauză că pur și simplu nu vor să iubească. Fricile și nesiguranțele îi pot împiedica să devină vulnerabili în fața celorlalți și să se afișeze așa cum sunt.
Atunci când iubești cu înverșunare există teama constantă de a fi abandonat și rănit profund, așa că poate fi extrem de dificil, mai ales la începutul relației, să te relaxezi și să te expui din toată ființa, fără apărări.
Cu toate acestea, odată ce încrederea este câștigată, nu există prieten, părinte și partener de viață mai sensibil, mai pasional și mai extraordinar ca o persoană cu TPB.
Persoanele cu TPB știu cum este să ai o traumă și cum să suferi pe ascuns.
Spre deosebire de rănile fizice care sunt evidente, traumele psihice sunt ascunse, manifestându-și durerea din interior.
Este destul de dificil pentru cei care nu au suferit traume emoționale majore să detecteze suferința ascunsă a unei persoane care se poartă ok la suprafață.
Însă cu toții știm cât de multe trăiri se pot afla uneori în spatele unei fețe zâmbitoare.
Cei cu TPB au capacitatea empatică de a vedea dincolo de aparențe, manifestând uneori compasiune și înțelegere în mod natural celor care nu vor să fie văzuți așa cum sunt.
Persoanele cu TPB sunt incredibil de reziliente.
Majoritatea persoanelor cu TPB au în spate lupte grele cu dependențele de droguri și alcool, cu nevoia de auto-vătămare, cu gândurile suicidare și cu tulburările de alimentație.
Mulți dintre aceștia sunt supraviețuitori ai unui trecut cu răni profund traumatice și, prin urmare, au dobândit o capacitate extraordinară gestionare a tuturor acestor disfuncții emoționale.
Pentru ei, această condiție i-a obligat să privească spre interior și să încerce să se cunoască mai bine, făcându-i mai puternici și mai rezilienți.
Ca un copac care s-a aplecat de atâtea ori în bătaia furtunii, încât a devenit tot mai puternic și mai greu de distrus.
Cei care au trecut prin atâta durere și disperare, au învățat să se bucure de fiecare clipă frumoasă și să o privească ca pe un dar.
Cu cât înveți să trăiești mai bine cu TPB, cu atât devii mai rezistent în fața marilor furtuni ale vieții.
Indiferent dacă suferiți de TPB sau aveți un prieten, ori persoana iubită a fost diagnosticată cu această afecțiune, sper că prin acest articol am reușit să atrag atenția, câtuși de puțin, asupra trăsăturilor pozitive care se află în spatele acestei tulburări de personalitate.
Să fii înțeles toată viața greșit, să fii perceput ca defect și evitat este foarte dureros și nejustificat.
Deși nu vom putea controla niciodată etichetele și judecățile celor din jur, nu trebuie să lăsăm trecutul să ne bântuie și să ne refuzăm dreptul de a avea o viață plină de momente frumoase, de acceptare și de noi.
Nu aveți nevoie de aprobarea nimănui pentru a vă manifesta toate aceste trăsături pozitive ale TPB.
Ele au fost acolo încă de la început și tot ceea ce trebuie dvs. să faceți este să încercați să vă descoperiți cine sunteți, dincolo de orice diagnostic.
Iar pentru tine, cititorule, care poate n-ai întâlnit până acum și nu știi atât de multe despre suferința din spatele acestei afecțiuni, când întâlnești pe cineva cu TPB nu te speria de intensitatea emoțiilor care vor năvăli peste tine, și nici nu te simți exclus și detestat.
Privește, în schimb, la toate cadourile pe care diagnosticul le-a oferit celor cu TPB și pe care le poate împărtăși cu tine și cu ceilalți.
Învață de la ei așa cum ei învață de la tine, iar lumea va crește pe măsură ce creșteți amândoi.
Dacă nu am fi învățat unii de la alții, cel mai probabil că omenirea nu ar fi ajuns atât de departe
Persoanele cu TPB sunt vindecători, iubitori și, înainte de toate, luptători veterani ai războiului cu durerea lor internă.
Niciun individ cu TPB nu este și nu va fi niciodată la fel.
Este timpul să vedem în ei mai mult decât un simplu diagnostic.
Sursa cercetării asupra sensibilității perceptive a persoanelor cu TPB:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3427787/
1 thought on “Oamenii din spatele diagnosticului: Darurile tulburării de personalitate borderline”