În jurul anilor ’50, o navă cu containere din Marina Britanică care se deplasa în Portugalia pentru a achiziționa vin, a ancorat într-un port din Scoția pentru a descărca anumite mărfuri.
În tot acest timp, un membru al echipajului a intrat într-un container frigorific pentru a verifica dacă marfa respectivă a fost descărcată în totalitate.
În timp ce se afla înăuntru, un alt membru al echipajului a încuiat ușa containerului fără să știe că înăuntru se afla respectiva persoană.
Văzându-se închis, membrul echipajului captiv în container s-a folosit de toate forțele, zbierând și trântind diverse obiecte în pereții containerului pentru a se face auzit, însă în zadar.
Nimeni nu i-a auzit strigătele iar nava și-a continuat liniștită drumul spre Portugalia.
Câteva zile mai târziu, când nava a ancorat la Lisabona, bărbatul a fost descoperit mort în interiorul containerului frigorific.
Pe pereții acestui container, membrii echipajului au descoperit o descriere detaliată a chinurilor prin care trecuse omul respectiv, realizată cu o bucată de metal.
El a povestit cum corpul său începea să se simtă tot mai paralizat ca urmare a înghețului provocat de aerul rece din container și cum rănile rezultate îi provocau dureri tot mai insuportabile până când, în cele din urmă, s-a transformat într-o grămadă de gheață.
Dar nu acesta a fost adevăratul șoc.
Cel mai surprinzător a fost faptul că temperatura din interiorul containerului a măsurat, de fapt, în toată această perioadă 66 de grade Fahrenheit (adică 19 grade Celsius).
Frigiderul din containerul respectiv nu a fost pornit în niciun moment al călătoriei spre Portugalia, deoarece înăuntru nu mai era marfă, aceasta fiind golită la oprirea în Scoția.
În plus, în recipient se găsea suficientă mâncare pe care bărbatul ar fi putut să o consume liniștit.
Acestea fiind spuse, se pune întrebarea, de ce a înghețat acel membru al echipajului până la moarte?
Se pare că, văzându-se captiv în respectivul container frigorific, acesta a crezut cu certitudine absolută că va îngheța până la moare.
Iar corpul nu a făcut altceva decât să-i urmeze gândurile și credința.
Însă, ceea ce se afla în mintea sa nu avea nicio legătură cu situația reală, deoarece temperatura camerei frigorifice era cu mult peste îngheț.
Imaginația propriei morți a provocat, de fapt, rezultatul.
Dacă ar fi analizat mai bine containerul și temperatura, înainte de a adopta credința că va îngheța până la moarte, probabil că ar fi căutat o cale de a rezista acelei perioade și ar fi supraviețuit.
Această istorisire ne arată foarte clar cât de puternice sunt operațiunile minții.
Creierul uman nu poate face o distincție clară între imaginație și realitate.
Toate convingerile noastre, despre care credem cu îndârjire că sunt reale, sunt percepute și procesate de către creier ca fiind cu adevărat reale.
Iar visul este una dintre funcțiile care demonstrează cu adevărat această operațiune a creierului.
De exemplu, ați avut vreodată un vis mai trist în urma căruia v-ați trezit cu lacrimi în ochi sau cu o dispoziție melancolică?
Sau, v-ați trezit vreodată înfricoșați sau în stare de șoc după un coșmar?
Chiar dacă acestea sunt doar niște iluzii, în acel moment creierul dvs. le crede ca fiind complet reale.
Deoarece, conform informațiilor percepute de către creier, manifestările fiziologice din imaginație se vor transpune în realitate.
De exemplu respirația accelerată și transpirația apărute într-un vis violent sau lacrimile ca urmare a unui vis de pierdere sunt manifestări transpuse din vis în realitate.
Însă toate aceste lucruri pot apărea și în viața de zi cu zi, nu doar în vise.
Simplul fapt de a vă imagina că vă întâlniți persoana de care sunteți îndrăgostit vă poate scufunda corpul într-o avalanșă de hormoni fericiți și de bună dispoziție.
Sau, imaginându-vă că mâncați o felie acră de lămâie, acest lucru vă poate determina să vă exprimați fizic neplăcerea în timp ce gura vi se umple de salivă.
Atunci când ne imaginăm lucruri, chiar dacă ele nu s-au întâmplat de fapt, ne poate determina creierul să reacționeze ca și cum ele s-ar întâmpla aici și acum.
Sau, citându-l pe Budha din învățăturile sale: „Ceea ce suntem azi provine din gândurile noastre de ieri, iar gândurile noastre prezente ne construiesc viața de mâine. Viața noastră este creația minții noastre.”
2 thoughts on “Real vs imaginar: Cât este de puternică imaginația creierului uman?”