Gândiți-vă la ultima dată când ați tras o porție zdravănă de râs!
Nu orice râs, ci unul consistent, cu gura într-un zâmbet larg deschis, ochii încrețiți și lacrimi.
Multe, multe lacrimi.
Pentru oameni, există puține experiențe care să fie mai plăcute decât bucuria râsului.
Folosim râsul ca expresie a personalității noastre, precum și ca modalitate de relaxare și de comunicare cu cei din jur.
Începem devreme în copilărie și, de atunci, continuăm să chicotim pe tot parcursul vieții.
Dar, de ce râdem mai exact?
Cum procesează creierul umorul și ce se întâmplă în creier atunci când glumim?
Pentru început, se pare că nu suntem singura specie căreia îi place să râdă. Numeroase specii de primate râd atunci când sunt gâdilate.
Unii cercetători au ajuns la concluzia că primatele au început să râdă pentru a semnaliza faptul că, o situație percepută inițial ca fiind amenințătoare nu era nici pe departe atât de periculoasă pe cât părea. Astfel, râsul funcționează ca o tehnică de reevaluare a pericolului, reducând răspunsul „creierului limbic” asociat cu reacțiile de „luptă sau fugă”.
Cercetări suplimentare au analizat legăturile dintre râs, legături sociale și creier.
Dr. Robert Provine, neurolog și profesor de psihologie la Universitatea din Maryland, Baltimore, a constatat că „râsul are mult mai mult de-a face cu relațiile sociale decât cu umorul. Oamenii vor râde de treizeci de ori mai mult atunci când sunt cu alți oameni decât atunci când sunt singuri ”.
Acesta a asociat râsul de nevoia de explorare a lumii exterioare prin joc cu scopul de a lega relații sociale cu cei din jur.
Atunci când suntem stresați, ne folosim de umor pentru a face față stresului. Actul fiziologic al râsului poate scădea ritmul cardiac și tensiunea arterială, relaxând tensiunea musculară.
Un singur moment de râs ne va detașa de probleme și ne va ajuta să gândim mai clar și mai creativ, îmbunătățind relațiile cu cei din jur.
Ce se întâmplă în creier atunci când glumim?
Odată ce creierul nostru percepe gluma, amigdalele cerebrale (zonă a creierului implicată în procesarea emoțională) eliberează dopamină, activând un grup de neuroni denumiți „neuroni fus” care ajută în continuare la transmiterea „umorului” în celelalte zone ale creierului.
De fapt, diferite tipuri de umor activează regiuni la fel de diferite ale creierului.
Într-un studiu realizat în cadrul Departamentului de Neuroștiințe al Dartmouth College, în care participanții au vizionat episoade din „Seinfield” și „The Simpsons”, scanările cerebrale realizate cu ajutorul RMN-ului funcțional au relevat activitate neuronală în două părți importante ale creierului.
Cercetătorii au constatat că „procesarea glumelor” a avut loc în girusul frontal inferior stâng și în cortexul temporal posterior al creierului.
Girusul frontal inferior îndeplinește o serie de funcții, inclusiv prelucrarea vorbirii și a limbajului în zona Broca.
Aria Broca, o zonă importantă a centrului de control al limbajului, este implicată în acele jocuri funny de cuvinte pe care ne place să le facem în grupurile sociale sau pe care le savurăm atunci când urmărim un stand-up comedy sau un serial amuzant.
Aceste zone cerebrale ne ajută să sortăm informațiile noi și neașteptate și să le raportăm la informațiile existente deja în amintirile noastre.
Cu alte cuvinte, un umor bun implică adesea “răsturnarea” ipotezelor despre un anumit lucru sau scenariu viață, acele ipoteze pe care le avem deja despre lume, din experiențele noastre de viață anterioare.
Neurologii afirmă că, pentru a aprecia un desen animat sau o glumă, creierul nostru apelează la ceea ce ei au denumit “jonglare mentală”, fenomen ce implică existența a minim două scenarii posibile. Astfel, presupunerile noastre inițiale, create și stocate pe tot parcursul vieții în lobii temporali sunt puse în contrast cu explicațiile alternative, diferite, care sunt elaborate cu ajutorul lobilor frontali.
Iar lobii frontali ai creierului sunt cei care dau sens acestei discrepanțe dintre scenariu și situația descrisă sub formă de glumă.
Această abilitate este cât se poate de unică pentru specia noastră.
Suntem singurele creaturi care posedă o memorie de lucru atât de evoluată care, prin crearea și stocarea scenariilor și a amintirilor, ne permite să generăm și să savurăm forme atât de sofisticate și de subtile de umor.
Așadar, indiferent dacă sunteți un fan al serialelor de comedie, stand-up comedy sau preferați jocurile de cuvinte cu prietenii sau cu colegii de birou, capacitatea creierului dvs. de a detecta și de a aprecia o glumă este foarte evoluată și incredibil de complicată.
Studiul Colegiului Dartmouth în puteți regăsi accesând link-ul de mai jos:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15006673/
