Cunoaște-ți creierul – Talamusul sau „gardianul” creierului

Tindem să credem că lumea operează exact în felul în care noi o percepem.

Auzim păsările ciripind la fereastra casei noastre primăvara bucurându-ne de nuanțele superbe ale copacilor înfloriți.

Sau, într-un alt scenariu, putem asculta bârfele sau certurile vecinilor care pătrund prin pereții subțiri ai casei sau putem adormi treptat, acompaniați de sunetele traficului de afară.

Ne trăim majoritatea zilelor atenți doar la lucrurile care ies în evidență.

Creierul nostru este antrenat pentru a discerne vocile umane de alte zgomote, iar activitatea din cortex acționează ca un filtru, accentuând doar acele părți din viața noastră pe care le considerăm ca fiind de cel mai mare interes.

Timp de mai bine de 30 de ani, oamenii de știință considerau cortexul cerebral ca fiind partea creierului cea mai implicată  în acest proces de filtrare senzorială fină.

Cortexul cerebral

Drept consecință, aceștia s-au axat îndelung pe această porțiune a creierului cu speranța de a face lucrurile cât mai clare atunci când vine vorba despre integrarea noastră senzorială.

Însă, când vine vorba despre procesarea lumii înconjurătoare, nimic nu este atât de simplu pe cât pare.

Se pare că nu cortexul este principalul pion al percepției noastre senzoriale, ci talamusul.

Ce este talamusul?

Talamusul este o structură a creierului uman care alcătuiește cea mai mare parte a masei diencefalului (conform imaginii de mai jos).

Talamusul

Aproape toate căile senzoriale trec prin talamus, mai puțin cele dedicate mirosului. De fapt, majoritatea semnalelor din mediu (nu doar cele senzoriale) care ajung la cortex, vor trece mai întâi prin talamus.

Așadar, talamusul mai este descris ca fiind o stație de tip releu a creierului.

Cum funcționează talamusul?

Pentru a procesa mediul înconjurător, informațiile senzoriale care se deplasează către talamus sunt direcționate către un nucleu special adaptat pentru a trata acel tip de date senzoriale. Apoi, informațiile sunt trimise din acel nucleu în zona corespunzătoare din cortex unde vor fi procesate ulterior.

De exemplu, informațiile vizuale din retină se deplasează către nucleul geniculat lateral al talamusului (vezi img) care este specializat pentru a trata informațiile vizuale, înainte de a fi trimise la cortexul vizual primar (zona principală pentru procesarea vizuală din creier).

Nucleul geniculat lateral

Cu alte cuvinte, talamusul își asumă rolul de gardian al informațiilor care vor să meargă către cortex, asigurându-se că informațiile sunt trimise la locul potrivit.

Talamusul este implicat și în alte tipuri de procese ale creierului, cum ar fi somnul și starea de veghe. Unii cercetători au ajuns la concluzia că ar juca un rol crucial și în menținerea conștiinței.

Așadar, departe de a fi doar o stație de tip releu, talamusul este o zonă destul de complexă implicată în procesarea cerebrală de ordin superior. Acestea fiind spuse, a considera talamusul doar o simplă stație releu din creier ne pune în situația de a-i minimiza într-un fel importanța.

Surse:

https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-1-59259-371-2_19

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK542184/

Author: Gabi Enache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *